Mamă, bunică, femeie pasionată de pregătirea bucatelor și de flori. Dar mai întâi și întâi, femeie cu credință în Dumnezeu care a pus pe roate o afacere, meritele ei fiind recunoscute și apreciate de locuitorii raionului Sângerei, dar și de diverse organizații naționale și internaționale . Este vorba de Ana Iurcu, proprietară a unui cluster în sfera serviciilor și comerțului. Ajunsă la un frumos jubileu, ea se declară mulțumită de performanțele pe care le- a atins.
-Doamnă Iurcu, sunteți proprietară a unui centru comercial, a unui restaurant și a unei cafenele. Cum ați ajuns de una singură, fără suportul cuiva, să edificați acest cluster cu ciclu închis?
Performanțele mele își au rădăcinile, probabil, încă în copilărie. De atunci îmi plăcea să pregătesc bucate. Aveam vreo cinci-șase ani, când, din dorința de a-i bucura pe părinții mei, care munceau din greu la câmp, am încercat să pregătesc o cină caldă și gustoasă. Mama, Domnul s-o odihnească, se bucura, dar și se în grijora totodată, or, eu trebuia să urc pe scaun ca să ajung bine la aragaz. Însă Bunul Dumnezeu mi-a purtat de grijă. Știindu-mi dragostea pentru bucătărie, întotdeauna a aranjat lucrurile de așa o manieră încât să-mi pot realiza visul.
– După școală ați urmat studiile într-o insituție cu specializare în alimentație publică?
În școală eram foarte bună la matematică. Profesorii, părinții insistau să urmez această specialitate. Dar eu intenționat am picat examenul la universitate, ca să pot merge peste un an la merceologie. După absolvire, în scurt timp, am fost numită directoarea unui centru comercial din Sângerei. În perioada sovietică, în comerț am activat circa 18 ani, munca fiindu-mi întotdeauna apreciată. Însă, după declararea independenței, unitățile de stat din comerț nu s-au putut adapta la condițiile economiei de piață. Noi, angajații, nu primeam salarii luni la rând. Atunci, în 1998, am decis să lansez propria afacere în baza unei patente. Alături mi-au fost colegele cu care lucrasem la centrul comercial. Inițial, am comercializat în spațiile pieții municipale centrale, unde iarna înghețam de frig, iar vara ne chinuiau condițiile sanitare, care erau sub orice nivel. După o zi grea de muncă, seara, înainte de somn, visam la un magazin modern, cu diversitate de produse pentru toate gusturile.
-Până la urmă ați ajuns să Vă vedeți visul realizat. Pe cât de dificil a fost?
Nu am avut niciun sprijin de nicăieri. Soțul a decedat subit. Trebuia să-mi cresc cele două fiice, să le ofer posibilitatea de a obține studii universitare. Am vândut casa, iar banii i-am investit în această clădire în care ne aflăm acum. Inițial era mai mică. Aveam doar un depozit și un magazin. Am trimis fetele la studii la Chișinău, iar eu șapte ani la rând am dormit după paravan în biroul contabilității. Nu aveam bani pentru a închiria un apartament, pentru că tot profitul îl investeam în afacere. În 2005 am lansat un magazin de proporții medii pentru raionul nostru.
…Au fost multe sacrificii. Fiicele mele uneori îmi spun că le-am „furat” copilăria. Au fost și trădări din partea celor în care aveam încredere. Într-un moment de cumpănă m-a răpus și o maladie, care m-a ținut la pat câteva luni…
-Ați avut situații că nu mai știiați cum să depășiți avalanșa de probleme?
Pe parcursul anilor, m-am confruntat cu numeroase dificultăți. Era prin 2010-2013, când luasem un credit de la bancă pentru construcția sălii de ceremonii. Între timp, valoarea dolarului în lei s-a triplat. Din motive necunoscute, instituția bancară care mă creditase, suspendase debursarea ultimei tranșe. Edificiul nu era finalizat- respectiv, nu aducea profit. Aveam datorii pe care la acel moment nu le puteam restitui. Credeam că visul meu s-a ruinat. Dar pe ultima sută de metri, probabil a fost și voința Celui de Sus, a apărut cineva care mi-a mai oferit niște bani cu împrumut și, astfel, am evitat falimentul.
-Ulterior a fost mai ușor?
Niciodată nu este ușor, dar atunci când muncești cu interes, cu dedicație, se pare că însăși munca îți dă noi puteri. În prezent, am 110 angajați, pe care îi tratez ca pe familia mea. Le spun că, de atitudinea lor față de muncă depinde succesul nostru, al tuturor. Or, dacă vin clienții și sunt mulțumiți, înseamnă că vom avea salariile asigurate, că le voi putea oferi sprijin în caz de necesitate. Când angajez pe cineva care nu are studii specializate, îi propun să înceapă cu funcția de deridicătoare. Dacă omul nu se rușinează de această muncă și văd că o face cu onestitate, îl ajut să crească. Dacă însă, cineva vine și este interesat doar de mărimea salariului, prefer să ne despărțim după prima întâlnire.
-Mulți cred că alimentația publică și comerțul sunt domenii care generează profituri mari…
Ori de câte ori aveam o idee și doream să o văd materializată, nu mă gândeam la profit. Visam să fac ceva frumos, să le fac pe plac consumatorilor. Vreau ca aceștia să simtă calitatea deservirii. Și aici este vorba atât de calitatea produselor expuse pe rafturi, de bucatele, produsele de patiserie pregătite de bucătarii noștri, cât și de nivelul de deservire. Zilele trecute un locuitor din Sângerei mi s-a destăinuit că își face zilnic drum la noi, uneori și de două ori pe zi, fiindcă aici are parte și de o doză de energie pozitivă.
-Cu adevărat, aici domină o atmosferă neobișnuită. Ce le-ați recomanda celor care doresc să-și lanseze o afacere?
Nu începe o afacere dacă nu ai o idee clară, bine pusă la punct. Trebuie să știi bine ce-ți dorești și cum poate fi materializat acest proiect. Nu lansa o afacere dacă nu ai spațiile necesare pentru aceasta, or plățile pe chirie se modifică destul de des și s-ar putea să nu poți ține piept majorărilor. Lucrați cot la cot cu angajații Dumneavoastră. Nu demarați o afacere fiind doar cu gândul la profit. Gândiți-Vă la oameni. Am fi putut avea profituri mai mari, dar eu categoric evit să utilizez în produsele noastre înlocuitori sau produse chimice. Îmi doresc o națiune de oameni sănătoși. În mod constant, tind să-i uimesc pe consumatori cu produse noi. Nu poți avea o întreprindere de succes, dacă nu ești în continuă căutare, dacă nu tinzi să te dezvolți.
-Acesta este „secretul” succesului Dvs?
Sunt proprietara întreprinderii de peste 20 de ani, timp în care am obținut mai multe premii și diplome. Cel mai mult mă bucură ceea ce am reușit să edific. Este ceva palpabil, care a modificat imaginea orașului Sângerei, a schimbat viața oamenilor. Mă bucur când oamenii care vin la noi o dată, devin clienți fideli. Asta pentru că noi le purtăm respectul prin calitatea produselor și serviciilor oferite.
-Fetele Dumneavoastră și-au mai schimbat părerea? Cum apreciază rezultatele pe care le aveți?
Fetele au crescut. Cea mai mare, Nina, este cu familia în Marea Britanie. Ea mi-a dăruit trei nepoțele. Cea mică, Iulia, este aici în Sângerei. La moment își educă băiețelul. La început, ambele au muncit cu mine cot la cot: făceau ordine, spălau vesela, mă ajutau la pregătitul bucatelor. Acum ambele, fiind mămici fac sacrificii pentru viitorul copiilor. Fiica Iulia și soțul ei Sergiu deja și-au asumat responsabilitatea pentru secția de patiserie. Un sprijin al meu este și fratele Ion, vicedirectorul întreprinderii, împreună cu familia lui.
-Mai aveți pasiune cu excepția muncii? Cum Vă petreceți timpul liber?
Ador florile. Am foarte multe și zilnic mă trezesc cu două ore mai devreme pentru a petrece timpul în compania lor, pentru a le îngriji, a le alinta. În ele vezi concentrată viața: nașterea, creșterea, înflorirea, apusul și din nou nașterea. Este un simbol al circuitului vieții.
-Ce proiecte de viitor aveți?
Mi-aș dori ca produsele noastre de patiserie să ajungă și în capitală, or, deocamdată pe rafturile de acolo nu am văzut ceva similar. Noi producem tradiționala „ babă neagră”, care este foarte solicitată aici și cred că ar avea priză și în alte zone. Deci, trebuie să extindem spațiile de producere și să creăm noi locuri de muncă. Avem o sală mare pentru ceremonii, dar ne-am mai dori și o sală de restaurant unde oamenii ar putea să vină cu orice ocazie: fie să ia masa, fie să stea la un pahar de vorbă cu prietenii. Visez la o terasă-grădină, unde să fie o mulțime de flori, unde oamenii să se simtă ca într-un mic paradis. Mă gândesc și la deschiderea unui mini-hotel, or acum Moldova este foarte deschisă și oaspeții din străinătate vin și vin, inclusiv la Sângerei.
-De ce aveți nevoie de toate acestea?
Nu pentru un profit mai mare. Trăim într-o perioadă a tehnologiilor digitale, când totul se dezvoltă mult mai rapid, inclusiv economia și preferințele consumatorilor. Diversificarea activității îți oferă un câmp mai mare de manevră, atunci când un segment al afacerii intră în criză. Creând un echilibru, poți menține întreaga afacere pe linia de plutire.
-Ce le-ați dori cititorilor noștri?
Să nu fie indiferenți! Avem o țară frumoasă și avem capacitatea să o dezvoltăm. Dar trebuie să ne pese cu ce alimentăm copiii în școli și grădinițe. Să ne pese cum tratăm oamenii și de felul cum îi punem în valoare. Să ne pese pe cât de curată și îngrijită este localitatea în care trăim. Să ne pese de cei mai triști ca noi și să știm să împărțim din ceea ce avem noi.
Vă mulțumim pentru acest interviu. Vă urăm sănătate, proiecte noi și energie penru a le putea realiza.
Ludmila Barbă
