Pe drumul secetos al Pâinii
(Interviu cu Simion Macari, directorul SRL „Agro Copăceni”)
– Potrivit Inspectoratului Fiscal de Stat, sunteți agentul economic din sectorul agrar al raionului care dețineți locul I la achitarea impozitelor și contribuțiilor. Cel mai onest și
bun contribuabil în bugetul statului, inclusiv va reușit acest lucru și în acest an agricol dificil , de parcă crizele și seceta nu V-a afectat?
– Ne-a afectat și pe noi , ca și pe toți agenții economici, dar, probabil depinde cum gestionezi situațiile, inclusiv și cele de profundă criză. Situații critice asemănătoare provocate de secetă am suportat în anul 2019. Am investit foarte mult pentru a obține recolte bune și în anul acesta , dar nici câte o tonă de porumb la hectar nu am recoltat. Sperăm să ne fie acoperite pierderile la recolta slabă, din partea statului, cum ni s-a promis.
– Dețineți primul loc în raion drept contribuabil la bugetul statului, dar și la investiții. Mă refer la proiectul elevator pentru păstrarea cerealelor. Ce ne puteți spune, cum de Vă reușește?
– Este un proiect al meu de suflet. De mult am dorit să am un elevator. Deocamdată sunt instalate trei turbine, dar edificarea elevatorului va continua până la 8 turbine. După câte știu este unicul în raion.
– Simion Macari este doar omul succesului sau are și dificultăți, altele decât anul agricol secetos la care ne-am referit?
– – Simțim acut lipsa cadrelor. N-avem mecanizatori îndeajuns. Peste tot în agricultură lipsa cadrelor se resimte. Cu tehnica computerizată, am asigurat gospodăria și toate procesele de muncă, dar avem nevoie de cadre pregătite, care să poată manevra această tehnică. Dar de unde să le i-ai. Eu nu aștept cineva să-mi soluționeze această problemă. Singur, din contul gospodăriei ași trimite la studii mecanizatori. Eu ași achita plata pentru studii, dar nu am cum. Dificultatea vine de la lipsa școlilor profesionale în țara noastră. S-a tot vorbit despre redeschiderea lor, dar nimic nu s-a întreprins.
– Mai are Simion Macari regrete?
– Desigur că am. Îmi pare rău de toate scumpirile, provocate de războiul din Ucraina care atât de mult fac dificilă viața. Regret că lumea noastră este atât de invidioasă. Nu e nimic cum a fost la părinții și bunicii noștri. La timpul de astăzi, totul în lume se scumpește/numai omul se ieftinește / cât banul e mai voinic,/ cu atât omul e mai mic. Fosta-au vremuri grele odată/ când creștea pâinea-n covată/ și-încăpeau oamenii roată / la măsuța din ogradă. Dintr-o mămăligă mâncau șapte și bătrânii și cei de lapte./ Poate nu aveau de pâine/,dar mai hrăneau și un câine. Nu aveau ce pune pe-un dinte, dar glumea lumea-înainte /n-avea când și timp de stres /avea câmpuri de cules. Azi tot ce place omului / numai fericire nu-i.”
Regret pentru atitudinea față de omenii care muncesc la câmp. Alte categorii de angajați, primesc pensii sustenabile, cei din domeniul nostru au cele mai mici pensii.
- Cu ocazia Zilei Lucrătorului din Agricultură și Industria Prelucrătoare ce le-ați dori lucrătorilor DVS, colegilor din domeniu?
- Aduc calde recunoștințe oamenilor mei pentru munca lor. Împreună cu ei întrețin câmpurile cele peste 2000 hectare, parcurg drumul spinos al pâinii , am intrat într-un nou ciclu agricol și am încredere că voi reuși și în ziua de mâine. Le mulțumesc pentru că mă urmează în toate, respectă cerințele. Cu ei simt aroma bobului de grâu reavănul brazdei, gustul pâinii, pe care o creștem. Împreună cu ei facem cred un lucru frumos nobil: vedem și savurăm cum crește planta, cum înalță bobul în ea . Aceasta e bucuria noastră și speranța că agricultura dacă mâine, apoi mai apoi, dar va prospera.
- Sincere felicitări cu ocazia Sărbătorii noastre profesionale exprim colegilor de breaslă din raion. Îi îndemn să continuăm să luptăm și să rezistăm tuturor provocărilor. Să fim puternici și să ne păstrăm onoarea, că șaptezeci procente din venitul bugetului statului noi îl aducem, pe umerii, bugetul îndârjit și munca noastră, se ține țara.
- Realizare:Vera TABARCEA
