În ajunul Zilei internaționale a Poștelor preconizam să facem un interviu cu Simion Cârcâș, care la moment este responsabil pentru activitatea fostului Centru de poștă Telenești, acum devenit un fel de filială a Centrului de poștă Sângerei. Dar dl Cârcâș ne-a opientat pentru discuție spre Tatiana Ostap, cea mai tânără șefă de oficiu poștal, cel de la Telenești, cel mai mare din cele 38 instituții spre a înțelege cel mai bine bucătăria poștelor. Remarcăm că Tatiana Ostap și-a început activitatea ca vânzătoare la chioșc acum 9 ani, astfel a trecut câteva trepte de carieră până a conduce cu poșta din Telenești.
– Tatiana, cum ai caracteriza munca ta?
– Poșta este parte o organismului unui stat, a apărut odată cu acesta și va funcționa atâta cât va trăi acest organism complicat. Dar dacă am ține cont de faptul că avem de a face cu cetățeanul căruia îi acordăm servicii apoi și munca noastră nu este o muncă obișnuită dar mai degrabă o stare a sufletului.
– Când a fost mai greu?
– Dacă ne-a fost mai greu apoi nu nouă, adică generației noastre de factori poștali. Închipuiți-vă în timpul războiului, după 1944 când la poștele de atunci veneau înștiințările la mame și soții că fiul ori soțul lor a căzut pe front. Adică în toate timpurile poștașul este purtătorul de vești bune dar se poate întâmpla și astfel. Dar, să ne ferească Dumnezeu de așa necazuri.
Continuarea citiți în n.41 din 8 octombrie 2021
