Unirea Principatelor Române a constituit expresia voinței naționale a tuturor românilor, manifestată într-un context extrem de favorabil. Cerută de evoluția societății românești și pregătită de evenimentele revoluționare din Europa, Unirea Principatelor Române s-a realizat în 1859. Alexandru Ioan Cuza (1859- 1862) fiind ales domnitor al Unirii Principatelor și al statului național România ( 1862- 1866).
Pentru participarea activă la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru Unirea Principatelor, la 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Țării Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859, domn al Țării Românești. După alegere A.I. Cuza a pus bazele Unirii celor două țări române. Domnitorul a desfășurat o activitate politică și diplomatică intensă pentru recunoașterea Unirii Principatelor de către puterea suverană.(Poarta Otomană) și de către Marile Puteri garante, apoi pentru desfășurarea unirii pe calea înfăptuirii unirii constituționale și administrative.
În 1862, Țara Moldovei și Țara Românească au format un stat cu numele de România, cu capitala București, cu o singură adunare legislativă și un singur guvern.
Domnitorul A.I. Cuza, împreună cu Mihail Kogălniceanu, a înfăptuit schimbări și reforme pe plan social-economic, politic, cultural, care au deschis o nouă etapă în dezvoltarea statului național român.
Vlad Georgescu, în lucrarea „Istoria românilor de la origini până în zilele noastre”, menționează: „Guvernarea autoritară nu a fost lipsită de unele avantaje, domnul reușind să introducă, în scurt timp, un mare număr de legi și reforme, cum ar fi cele privind instrucția publică sau reorganizarea sistemului judecătoresc”.
În 1865, de asemenea, au fost adoptate noi coduri penale civile. Astfel domnitorul s-a găsit în fața unei opoziții deschise a-l înlătura de la putere.
A.I. Cuza a avut personalitatea, curajul și demnitatea să nu se opună în noaptea când i s-a cerut să abdice și să părăsească țara din cauza „monstruoasei coaliții”. A fost exilat petrecându-și restul vieții dincolo de hotarele țării, la Viena și Florența.
A murit în Germania, fiind adus în țară și înmormântat la Ruginoasa ( județul Iași).
Astăzi rămășițele sale pământești de află în Biserica „Trei Ierarhi” din Iași. A rămas în paginile istoriei românilor ca „Domn al Unirii ,”care a pus bazele României moderne.
Activitatea politică și diplomatică a lui Alexandru Ioan Cuza se înscrie în istoria creării statului național român și a dezvoltării culturii moderne românești. La Universitatea din Iași, care îi poartă numele, mii de
Studenți își fac studiile. Alexandru Ioan Cuza a reușit să realizeze o operă uriașă a României moderne și să se încadreze în contextul Europei moderne. A promovat unitatea de neam, a rămas un bun patriot.
