Și cum Țara noastră este numai una, deși statele în care trăim sunt mai multe, vă întreb și eu pe voi: ce faceți pentru Țară?
Am cunoscut mulți patrioți din spațiul pruto-nistrean. Mulți aveau idee despre ce trebuie făcut de către statul România. Majorității le era clar că nu pot avea pretenții de la statul Republica Moldova, deși statele sunt instrumente care servesc interesele Neamului. Puțini însă se considerau pe ei ca un element indispensabil în slujba Neamului. Pe lângă state și stătulețe, legi și miniștri, ONG-uri și bănci divizate, avem celula de bază care reprezintă individul.
Fiecare dintre noi am avut o perioadă romantică în care am iubit, am crezut în Cauza Națională și… AM TRĂIT. Nu zic că azi suntem morți, nu interpretați greșit, dar nici prea vii nu suntem. Generație peste generație care luptă pentru cauza națională apare și dispare. Când pe un mal de Prut, când pe altul, într-o lipsă de sincronizare este de-a dreptul exasperantă. Semințele există, cresc, provin din sângele nostru și din cauza neamului acesta care va mai di pe Pământ mii și mii de ani de acum încolo. Dar, până să dea rod, sunt purtate de vânt, la întâmplare. Și cu noi ce se întâmplă? Ne pierdem între locul de muncă, problemele cotidiene și grija zilei de mâine.
Dar ce mâine va fi, dacă noi nu suntem acolo, pe baricade, unde trăim și unde, fără noi, nu se va reuși? Nu vă păcăliți. Lăsând comentarii din spatele calculatorului nu e suficient. Prezența o dată pe an la un miting pentru integrarea în Uniunea Europeană, cum a fost cel din––––––-, tot nu ajunge. Viața, dragostea și speranța trebuie în fiecare zi, pentru că rostul nostru pe lumea asta să existe. Că unii, cei mai tineri, o fac lipind afișe și transmițând mesajul în campanii de voluntariat, că alții pot face donații din puținul pe care îl câștigă, iar alții pot să-și asume proiecte personale subordonate integrării în marea familie europeană- cu toții avem obligația DE A FACE.
Perioada de redeșteptare națională nu a făcut Unirea și nici nu o putea face. A făcut enorm de multe, a renăscut o idee și o identitate pre care mulți s-au chinuit din greu să le îngroape. Și a creat premisele pentru Unire. Dar nu puteți să vă retrageți cu această glorie și să lăsați doar pe umerii Tinerilor tot. Cu banii, sudoarea și experiența noastră, fiți instrumentul și călăuza pentru a avea un Neam Unit în Uniunea Europeană.
Altfel, ce sunteți, în afara Gloriei, diferiți față de un moldovean de rând? Timpul doar a poeziilor a trecut, a veni cel al planurilor serioase, a proiectelor care consumă resurse și schimbă mentalități. Un moment mai prielnic, intern și internațional, ca acum nu am avut niciodată. Să profităm de el, om cu om, organizație cu organizație, pentru că – UNDE-I UNUL, NU-I PUTERE. — În primul rând, mă bucur că în momentul de față ideea de integrare europeană este clar majoritară în Republica Moldova. Ea nu poate fi susținută unanim de toată lumea, nici nu ne dorim acest lucru. E important ca ea să fie susținută de majoritatea clară a populației și e bine că majoritatea populației susține integrarea europeană. Eu îmi doresc foarte mult ca Moldova să fie parte a marii familii Europene.
