Apare la mulți oameni fireasca întrebare: de ce, totuși, omul trebuie să postească?
Postul rămâne a fi ceda dintâi poruncă dată de Dumnezeu primilor oameni. Poruncă ce nu a fost respectată, iar consecințele acestei neascultări sunt destul de dramatice pentru omenire.
Protopărinții noștri, Adam și Eva, ajung dezbrăcați de virtuți, sunt izgoniți din Rai, iar prin păcat se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și pierd din strălucirea lor de altădată.
„Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Cu această amprentă a păcatului strămoșesc ne naștem fiecare; ne spălăm de el doar prin apa Botezului, reintrând într-o nouă viață, cu și pentru Hristos.
Am putea spune că în aspect duhovnicesc, la fel ca în cel fizic, omul tot două mâniere: rugăciunea și postul, și ar fi bine să le folosească pe ambele întru desăvârșirea vieții sale.
„Postul vestește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare,” ne amintește Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Iar Părintele Arsenie Boca le definește astfel: „Rugăciunea e respirația sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.”
Postul este de neînchipuit fără aceste trei elemente: înfrânare, rugăciune cu osârdie și milostenie.
Doar în prima fază prin post înțelegem lăsarea unor produse animaliere. De rând abstinența de la mâncăruri, postul înseamnă și încercarea de a ne lăsa de toate relele.
„Postul adevărat este abținerea de la orice lucru rău,” ne amintește Sfântul Teodor Studitul. Aceasta presupune că postul este o parte integrantă a vieții noastre; evită răul și înfăptuiește doar binele.
Postul cel Mare, în care am pășit, este un bun prilej de a porni această schimbare, această reînviere a omului păcătos pentru o nouă viață, proces prin care fiecare ar conștientiza că viața nu se limitează la mâncare și băutură. Viața este ceva mai mult… „Viața pământească este o tindă a veșniciei” mărturisea Sfântul Ignatie Briancianinov.
Astfel, omul trebuie să postească, aceasta fiind o componentă a vieții care contribuie la desăvârșirea fricii noastre.
