Necazul omului ce și-a pierdut vederea

 Necazul omului ce și-a pierdut vederea

23
DISTRIBUIȚI

De la un timp încoace  Zahar TANASUC din or. Sângerei și-a pierdut vederea.  Odată cu acest necaz viața  s-a transformat într-un coșmar. El care citea totul cei  cădea la îndemâna, inclusiv ziarul„ Ecoul nostru” a  ajuns să roage  pe  cei de aproape  să-i citească. O duce cum poate de unul singur, având soția plecată  în lumea celor drepți și fiul departe. Nu  îndeajuns că îi vine  incomparabil de greu cu condiția sa de nevăzător. Are necaz  că i se fură din casă , din curte.  Bănuiește că tot cei care au fost la el, cunosc ce i se întâmplă, unde-i stau lucrurile, bunurile. Este disperat, duce această piatră grea în suflet și nepăsare a celor care fac acest lucru, în loc să-l susțină cu ceva.  Din neputință ,și-a revărsat acest amar din suflet în câteva rânduri de poezie – cânt.

Cântul orbului furat

 De când hoții m-au furat

 Mi s-a dus somnul din pat

 De nesomn și neodihnă

 Mi s-a stins în ochi lumina.

       Chiar și ziua – mi pare noapte

        Nu văd lumina nici de –aproape

       Dacă tu mă furi pe mine

      Crezi c-ai să trăiești mai bine?

  Ba din contra , Domnul te va  pedepsi

 Și mai rău tu vei trăi

Și încă îți va mai lua

 Ce ai mai scump în viața ta.

    Cine a trăi din furat

  Să-i stea în gât un os i-i dat

  Că așa-i de Dumnezeu lăsat.