Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918 a fost un moment crucial în istoria românilor și un prim pas către realizarea României Mari. Acest eveniment s-a desfășurat pe fondul destrămării Imperiului Rus după Revoluția Bolșevică din 1917 și al dorinței românilor basarabeni de a reveni la patria – mamă.
Liderii politici basarabeni, printre care au fost și pământenii noștri, precum PAN HALIPPA, ANTON CRIHAN, VASILE GAFENCU și ION IGNATIUC, au avut un rol esențial în acest proces, militând pentru unirea Basarabiei cu România și convingând Sfatul Țării să adopte această decizie istorică.
Acest articol detaliat va prezenta contextul istoric, evenimentele premergătoare unirii, rolul Sfatului Țării, reacțiile internaționale și moștenirea unirii.
Basarabia sub dominația rusă (1812 – 1917)
Basarabia a fost parte a Principatului Moldovei până în 16 mai 1812, când, în urma Tratatului de la București, semnat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, a fost anexată de Rusia. Această anexare a fost percepută de români ca o răpire a unui teritoriu strămoșesc.
Timp de mai bine de un secol, autoritățile rusești au desfășurat o politică de rusificare intensă, având ca scop integrarea totală a Basarabiei în Imperiul Rus: Interzicerea limbii române în școli și administrațiile (din1867, toate cursurile se țineau în limba rusă); Colonizarea regiunii cu ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi și alte populații alogene pentru a reduce influența românească; Confiscarea proprietăților bisericii ortodoxe românești și trecerea acestora sub controlul Patriarhiei Moscovei.
În ciuda acestor măsuri, populația majoritară a Basarabiei a rămas românească și a continuat să-și păstreze limba, tradițiile și identitatea națională.
Prăbușirea Imperiului Rus și afirmarea identității naționale
În 1917, Imperiul Rus s-a prăbușit sub presiunea loviturilor de stat Bolșevici. Țarul Nicolae al II-lea a fost detronat, iar Rusia a intrat într-o perioadă de haos și război civil între bolșevici și forțele anticomuniste. Această criză a permis popoarelor subjugate de Rusia să își revendice autonomia sau independența.
În acest context, basarabenii au început să își creeze propriile structuri de conducere pentru a-și apăra drepturile și identitatea națională.
Crearea Sfatului Țării și proclamarea autonomiei
Pentru a administra Basarabia într-o perioadă de haos, s-a format Sfatul Țării, un organ reprezentativ alcătuit din lideri politici, intelectuali și reprezentanți ai diferitor grupuri sociale și etnice.
Pe 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldoveneasca, care urma să fie autonomă în cadrul unei Rusii Federale.
Astfel, liderii basarabeni au cerut ajutor militar din partea României pentru a stabiliza regiunea. În ianuarie 1918, armata română a intrat în Basarabia, iar situația a fost adusă sub control.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a proclamat Independența Basarabiei, un pas important spre unirea cu România.
Votul Unirii din 1918
După lungi negocieri și dezbateri, pe 27 martie 1918, Sfatul Țării s-a reunit pentru a decide viitorul Basarabiei. Dezbaterea a fost intensă, dar în final s-a votat Unirea cu România.
Textul oficial al unirii a fost :„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru,, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă acum o sută și mai bine din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România.”
Rolul deputaților din raionul nostru
Pan HALIPPA, satul Cubolta: Vice președinte și ulterior Președinte al Sfatului Țării. A avut un rol, esențial în promovarea ideii Unirii.
Anton CRIHAN , orașul Sângerei: Deputat și economist, susținător al Unirii din perspectiv ă economică. A continuat să activeze în politica românească după 1918.
Vasile GAFENCU, orașul Sângerei și Ion IGNATIUC, satul Prepelița: Implicați în dezbaterile politice din Sfatul Țării. Susținători activi ai Unirii și organizatori ai campaniilor pro-unioniste.
Reacțiile internaționale și moștenirea Unirii
Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută de Franța, Marea Britanie, Italia și SUA, dar nu și de Rusia Sovietică, care consideră Basarabia teritoriu rusesc.
ÎN 1940, în urma Pactului Ribbentrop- Molotov, URSS a ocupat din nou Basarabia, iar România a fost forțată să cedeze acest teritoriu. După al Doilea Război Mondial, Basarabia a fost integrată în UJRSS ca Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, Basarabia a devenit Republica Moldova, dar unirea cu România nu s-a mai realizat.
Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918 a fost un act de mare importanta istorică, realizat prin voința românilor basarabeni și eforturile liderilor politici din acea perioadă, rămânând un simbol al unității naționale și al luptei pentru independență.
