O zicală din popor spune că atunci când Dumnezeu a făcut lumea a așezat relief, natură și oameni după o anumită rânduială. În unele părți a pus munți, dealuri și oameni dârji și harnici, altor le-a dat câmpii, râuri, fluvii și oameni adaptabili, în spațiul nostru a presărat cele mai mănoase pământuri, dealuri, câmpii etc. Sfântul Petru, văzând așa dărnicie, l-a întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, dar cum de dăruiți această arie cu atâtea bogății?” Și Dumnezeu a răspuns: „Nu-i nimic, Sfinte Petru, că-i las aici și pe moldoveni ca să-și dovedească vrednicia ori nevrednicia”. Iar istoria cea adevărată ne spune cum s-au comportat locuitorii din partea locului în mediul natural dăruit de Creator.
Astăzi, mediul natural, cu nesăbuințele omenești cu tot, este în același loc și are aproape aceeași structură ca și cea din zicala populară. Se spune că înainte de 1990 avantajele acestui mediu n-au fost fructificate grație lipsei de înțelegere sau de pătrundere, îngustimii de vederi, mărginirii spirituale, prostiei regimului comunist. Atunci, după 1990 am crezut și-am sperat că ne vom arăta vrednicia și destoinicia prin crearea unui mediu social care să favorizeze pe toți cetățenii acestei țări. În anii „noii istorii”, numai câțiva dintre cetățenii țării au reușit să acapareze peste cea mai mare parte din bogățiile ei, pe când media veniturilor celorlalți plasează Moldova în coada Europei.
Statisticele demonstrează că peste un milion din concetățenii noștri au părăsit țara pentru a-și căuta norocul și a-și arăta vrednicia în alte țări ale lumii. Cei rămași s-au pomenit trăitori ai unei țări unde contrastele sociale macină societatea, iar la capul tunelului nu se întrezărește nici cel mai mic licăr.
Toate astea se văd în fiecare zi și se simt în starea de spirit a populației. Peste tot plutește o mare neliniște și multe îndoieli sfâșie viața publică, credința cetățenilor în ei înșiși, în liderii politici și oamenii de stat, în instituții și autoritatea de stat.
Majoritatea cetățenilor conștientizează că aderarea la Uniunea Europeană (UE) nu este doar un exemplu, o învățătură sau model cultural-geografic, ci cu deosebire socială, economică și politică. Prosperitate, standarde de viață, liberă circulație a persoanelor, democrație și stat de drept, solidaritate și coeziune sunt numai câteva dintre speranțele câre ne-au făcut să acceptăm tăcuți lipsa, sărăcia, mizeria care ar fi trebuit să ne aducă la nivelul de modernitate și civilizație din UE. Cea mai dureroasă realitate este că majoritatea dintre cei care au crezut în acest ideal, constatau că sunt foarte departe de media standardelor europene. Că vreo câteva persoane din vârful puterii au ajuns, în mai puțin de un deceniu, să depășească orice limite maximale ale stării sociale din Europa, nu demonstrează destoinicia lor, ci mai degrabă fisurile unei societăți în care șmecherii epocii au fost încurajați să extragă foloase nemăsurate din nelegiuirile celor care au condus țara. Nu numai indecența multora dintre „noii îmbogățiți” este strigătoare la cer, insultătoare față de cei care au crezut că munca este unica sursă sigură a traiului decent. Cei care au favorizat o tranziție interminabilă sunt și ei complici ai schimonosirii sociale a societății contemporane.
Nu voi da nici un nume, pentru că după alte articole semnate în „Ecoul nostru” mi s-a spus că sunt părtinitoare, că am scris despre unii, și de ce nu am spus nimic și de ceilalți. Nu sunt eu persoana care să judec pe cineva. Mă întreb și eu ca majoritatea; că dacă trecutul apropiat nu este strălucit, cum va fi viitorul imediat?
Acum cine își mai poate imagina că se va petrece un miracol?, când elita politică de la noi, până nu demult, nu s-a îngrijit decât de obținerea unor avantaje personale și ale unor grupuri de interese, a oligarhilor, în privința plătitorilor de taxe, aceștia fiind lăsați în voia sorții, să se descurce fiecare care și cum poate.
La moment ne confruntăm cu un „război hibrid” dus de forțele ruse pentru a „ răsturna puterea ”proeuropeană de la noi. Or, „dezinformarea, tensiunile în societate generate de Rusia” sunt provocări destinate să răspândească haos și să schimbe „ordinea politică” de la noi. Iar cei care se alătură manifestanților lui Șor încearcă să deturneze cursul Republicii Moldova. Ei ar trebui să știe că noi suntem majoritari. Aici, e cazul să menționăm că, procesul care a început în iunie 2022 reprezintă șansa țării noastre de a deveni stat membru al Uniunii Europene. Iar aceasta nu are drept obiectiv doar realizarea aderării la UE, ci va presupune și îmbunătățirea calitativă a vieții cetățenilor. Iar aceasta necesită o mobilizare excepțională din partea autorităților, de politica noastră internă.
Am dori ca acest lucru să se întâmple cât mai curând. Cred că UE va continua să fie interesată de evoluția Republicii Moldova. Sperăm ca țările UE să aprofundeze relațiile cu Republica Moldova și din motivul că Președinta țării și noua guvernare insistă asupra acestui proces.
