Cu toate că ani de-a rândul s-a încercat a înăbuși Adevărul divin, astăzi orice cugetător e convins că religia este o putere enormă ce nu poate fi înlăturată, nici îngropată. S-a încercat făurirea „omului nou” fără frica de Dumnezeu și am trăit o tragedie umană, ecourile căreia se mai aud și astăzi. Căci cum altfel putem numi perioada în care „dumnezeii” erau numiți și noii cei preacredincioși îi împodobeam cu lauri.
Însă Dumnezeu e Mare, ne-a ajutat să depășim acele momente critice, dar astăzi ne confruntăm cu alte probleme majore, umane. Oamenii sunt lipsiți de credință, neîncrederea în nimeni și nimic i-a făcut să cadă tot mai adânc pradă răutății, deznădejdii, disperării, desfrânării…
Copilul contemporan trăiește într-un mediu în care are dorința de plăceri pătimașe, tendința spre lux excesiv, lăcomie și violență, dar nici pomină de Dumnezeu, rugăciune, păcat – cuvinte care provoacă zâmbetul unora. Copilul de astăzi prin diferite ipoteze încearcă să nege ce se spune în Biblie, fără să știe, că existența lui Dumnezeu nu se poate dovedi și e un păcat să cauți s-o explici cuiva. Crezi numai și afirmi. Și nu-i destul că fiecare crede în ce vrea, dar societatea ne mai îmbie la desfrâu. Sunt atâtea secte, religii–„inovații”, care te atrag cu distracții, cadouri și alte momeli josnice și astfel te pomenești intrat într-o lume plină de minciună. De ce să nu avem o credință trainică? Fiind creștini, răsplata noastră va fi viața viitoare, când vom vedea și vom înțelege mult mai multe decât cei care au avut doar vanitatea științei și a necredinței pe lumea acesta.
Nu vă lăsați duși în ispită de prietenii falși și dușmani adevărați. Credeți în Dumnezeu și în puterea lui mare, doar el mai poate să ne salveze. Nu uitați că tot el a fost acela care ne-a salvat cu ani în urmă când ne aflam la gura iadului. El e cel mai de preț contemporan al nostru, care ne dă lumina care străbate și cel mai intens întuneric.
Elena Cojocaru, cititoare fidelă a ziarului
