Cioburi de vis împrăștiate
Printre trăiri, printre nevoi…
Cine le-a spart? Din care parte
Mai bate vântul, fără de ploi?
Suflete reci, în căutare
De idealuri, de pofte noi,
Merg înadins către pierzare,
Împotmolite greu în noroi.
Și nici nu plouă… nu e credință,
Nu-i demnitate, zel, nici respect…
Călcăm noroiul din neființă
Cărând pe umeri un crez defect…
Cioburi de vis din fiecare,
Cu ce să ungem seva din voi?
Să deveniți crez și ardoare!
Și ploi ce spală negrul noroi!
