Odată cu trecerea la economia de piață, cei care mai stăpâneau pâinea și cuțitul, au început a vinde, a privatiza totul ce s-a putut: bonurile patrimoniale, clădiri istorice, pământuri, bazine acvatice în care se răcoreau cei care munceau din răsputeri pe lanurile care le aparțineau cândva. S-au vândut fâșii forestiere, păduri întregi, devenind moșii a unor indivizi care și așa nu mai puteau de bine, lăsând localități întregi fără câteva fire de urzici, fără o ciupercuță, fără un braț de vreascuri, ne mai vorbind de vietățile din aceste păduri care s-au trezit îngrădite pentru a fi vânate mai ușor.
Am polarizat societatea și mai mult, am divizat-o, am creat condiții optime pentru a încolți invidia, ura, dușmănia între cei avuți și între cei mulți, oferind loc antagonismului agresiv, activ.
Vorbim de echitate, dar mărim decalajul dintre păturile sociale: Gândim una, vorbim alta și facem o cu totul altceva.
Fiind martor la război, foamete, colectivizare, deportări, nu mai credeam să fiu martor la un dezastru provocat chiar de cei cu care împărțim bucata de pâine.
Oamenii slabi de înger, pun pe tarabe onoarea, omenia, demnitatea, patriotismul. Despre patriotism am trâmbițat în repetate rânduri că acesta scade, seacă, dispare, or tocmai lipsa simțului patriotic ne-a jucat, ne joacă și ne va juca festa, ne va îngloda mereu.
Patriotismul trebuie pus în capul mesei în familie, în grădiniță, în școli, pe scenă, de altfel contribuim la plodirea urmașilor lui Iuda – vânzătorul numărul unu.
Iartă-ne Doamne pentru proasta gospodărire a celor lăsate nouă în stăpânire.
Iartă-ne Doamne că și după 2000 de ani noi nu ne-am deprins să deosebim lumina de întuneric, binele de rău, dușmanul de prieten.
Iartă- ne Doamne și amână pe cât se poate pedeapsa pe care o merităm și care se poate solda cu dispariția noastră ca neam, îndură-te, Doamne. Nu ne părăsi.
