S-au scurs pe valul vremii doi ani deja de când l-am petrecut cu toții, cu multă durere pe cel care a fost
Ion Golban, fostul președinte al gospodării agricole, agent economic, personalitatea remarcabilă a raionului Sângerei, om de mare omenie, gospodar de marcă , dar și un familist, soț, tătic și bunic, nănaș și nan, cu mare simțire și iubire de tot ce a avut mai scump în viața sa: soția Claudia, cei trei feciori și nepoțeii Magda și Ionuț. Cu toții îl deplâng, până la acest moment. Îl așteaptă să vină. Triste le sunt sufletele, tristă și străină, singuratică este casa fără el, curtea, grădinuța sa și prisaca, dau viață, înflorește pom și floare, doar el să vină și să se bucure cum frumos este așteptat gospodarul. Veșnicia l-a cuprins, cu toată ființa sa care a fost. Doar faptele sale, frumoase, irepetabile de om sunt vii și vor fi. Nu a fost ființă la greutate să nu o ajute, nu a fost necesitate mare, mica să nu să se implice, să nu-și aducă aportul, ajutorul. Etern îi este și-i va fi numele și tot ce a lăsat în urma sa. Asemenea oameni nu pot fi uitați și nu trebuie. Câte o lumânare și recunoștință îi stau aprinse peste tot unde și-a purtat mersul, păsul, gândurile și a lăsat reușitele, faptele, modelul său de om de bine, de cuvânt, de înțelegere, cel mai iubit dintre pământeni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, dacă a trebuit atât de neașteptat să plece. Regretele că nu mai este ne-au ciuruit sufletele și fac aceasta în continuare. Era atât de optimist, avea atâtea încă de făcut. Trăia o mare bucurie în suflet că mai are a reuși încă multe, a face bine și a dărui dragoste celor din jurul său și iubitelor sale ființe ale vieții.
.
