Când am ieșit a doua zi de după alegerile locale generale din casă niște buni cunoscuți care la acea oră matinală mi-au ieșit în cale mi s-au părut cenușii, supărați, nemulțumiți… Și nu toți, doar cei care eram convinsă că au votat cu altcineva decât cu partidele pro europene.
Îi cunosc, deoarece în ajun se revoltau, țipând și gesticulând că primarul Arcadie Covaliov n-a făcut nimic pentru orașul „nostru”( adică al lor, după cum mărturisesc ei) .Ieșeau aceste vorbe din niște guri știrbe, din care în afară de coji de semințe n-a ieșit nimic bun, n-a ieșit o vorbă de duh, un sfat. Iar mâinile lor de ani de zile le tot văd încrucișate, odihnindu-se în așteptarea zilei de pensie.
Să discuți cu ei este inutil, fiindcă ei sunt produsul comunicării cu niște mancurți de-ai noștri, vorbind doar pe limba lor. Ei, care pretind că bărbați se cheamă, nu le-au putut „domestici, nu le-au putut impune limba mamei lor, și în rezultat au mai „produs”, pe lângă…, copii și nepoți, tot vorbitori de limba rusă. Aceștia din urmă nu se întreabă care le este naționalitatea. Ei vorbesc rusa doar de aceea că mama lor așa vorbește. Ba nu. Scuzați, mint. Își amintesc că sunt urmași de băștinași ai plaiului mioritic atunci când aleargă ( și cred că chiar primii au făcut-o)după cetățenie românească. Atunci nu se tem de România, nu se tem de Unire cu Țara Mamă. Mint de Mama focului. Dacă li s-ar cere, ar afirma că sunt naționaliști înfocați. Păcat că nu există niște legi care funcționau în sclavagism. Ce bine ar fi ca atunci când cetățenilor Republicii Moldova li se acordă cetățenia română, să li se aplice câte un semn la ureche.
În drum spre serviciu întâlnesc o bătrânică care discuta cu un consătean căruia i se lăuda că a aplicat ștampila în toate trei buletine pentru socialiști. Mă apropii și o întreb: – de ce ați votat pentru socialiști?
- E-he-he, chiar așa ceva să mă întrebați pe mine? Eu care toată viața nu mi-am revenit de pe urma comuniștilor, de atunci de când m-au deportat încă copil fiind în Siberia, răspunde bărbatul. Rușine să vă fie.
Și chiar sincer vorbind, mi s-a făcut rușine. I-am cerut scuze și i-am spus că eu pe bătrânică am întrebat-o, or, ea singură vi se destăinuia pentru cine a votat.
Nu te mai scuza, că tot așa i-am ocărât și eu de dragă dimineața pe toți cei care mi-au ieșit în cale. Să știi, adaugă bătrânelul, că țăranii nu trădează. Cei care nu au nimic sfânt pe acest pământ trădează, votează aiurea, fără rațiune, dar Bunul Dumnezeu a lucrat prin oameni. M-am îndepărtat de ei și în față îmi tot stăteau ochii bătrânelului căruia încă nu s-a ofilit cicoarea. Mi se părea că anume din ei se revarsă lumina din jur, omenia și bunătatea.
Continuare citiți în Ecoul nostru de vineri, 10 noiembrie 2023
