Grâniștea șoptește
Spicu-n pârg a dat ,
Sună românește,
Hai la adunat!
Pomul, spicul, floarea
Cu prielnic vânt
Limba cea română
O prefac în cânt.
Iar privighetoarea
Cu drag îl preia
Cu agheasma limbii,
Mai sfințește-o stea.
Pomul înflorește
La pragul casei tale
Gingaș, românește
Te plouă cu petale.
Izvorul unduiește
Scânteind la vale
Și în românește
Mângâie totul în cale.
Armonie sfântă
Pe întreg meleag.
Domnu -n cer zâmbește
Blând, senin, cu drag.
Nici în cer, nici pe pământ
Nici în cer , nici pe pământ
Nu-i o vorbă mai aleasă,
Decât graiul românesc,
Cu el sunt mereu acasă.
Cu frumosul grai al meu
Ne aude Dumnezeu,
Rugăciunea o ascultă,
Totdeauna ne ajută.
Nici în cer, nici pe pământ
Nu-i un grai mai cu lumini,
Cu el sufletu -mi sfințesc
Doar cu el suntem români.
Picure roua cerească
Ca peste un lan de grâu
Graiul pururi să înflorească
Neamul fie veșnic viu.
.
