DISTRIBUIȚI

În vizunea mea,discriminarea este o variabilă dependență de procesul motivațional, dar, în același timp, ea este o variabilă independență ce valorizează identitatea și mărește stima de sine. Unii oameni sunt atît de mult atrași de propria persoană,încît îi privesc pe alții cu dispreț,încît încearcă să-i înjosească și să-i umilească de fiecare dată cînd simt necesitatea. Sînt foarte importante pentru noi toți standardele și ,atunci cînd întilnim o persoană ce nu corespunde acestor criterii ,reacția noastră devine una destul de agresivă față de acel om.
Frecvent,discriminarea reprezintă un comportament negativ față de indivizii membri ai unui grup diferit  despre care avem prejudecăți. Deși discriminarea derivă, deseori, din prejudecăți,relația este una complexă și nu este automată. Comportamentul nostru depinde atît de convingerile noastre personale, cît și de circumstanțele exterioare care ne pot scăpa de sub control. De exemplu, o persoană poate avea prejudecăți puternice în privința unei minorități etnice,însă realizează că nu poate acționa sub impulsul sentimentelor sale negative, deoarece, astfel de comportamente discriminatorii, sînt indezirabile pe plan social sau interzise prin lege. În schimb, un individ care nu are prejudecăți despre femei poate fi obligat să facă discriminări la adresa lor din cauza legilor sau a regulamentelor sexiste existente la locul lui de muncă sau în țara unde trăiește. Astfel, discriminarea se manifestă într-un mod deosebit de subtil și dăunător, mai ales în domeniul locurilor de muncă și a avansărilor în cadrul structurilor. În societate mai predomină convingerea că un bărbat ar putea repara o mașină mai bine decît o femeie și că treburile casnice sînt în obligația femeilor. Cu cît aceste opinii eronate predomină, cu atît mai mult ele contribuie la păstrare și transmiterea din generație în generație a ideii precum că bărbatul este cel care are o profesie prestigioasă ce asigură venitul financiar al familiei,iar femeia trebuie să aibă grijă de treburile casei, de familie,să gătească și să facă menajul. În acest fel,profesiile care presupun forță fizică, curaj și responsabilitate le sînt atribuite bărbaților, în timp ce profesiile ce prevăd îngrijirea și educația copiilor și necesită un nivel înalt de sensibilitate și empatie sînt considerate profesii pentru femei. Posibilitățile oamenilor de a îndeplini social sarcinile utile, a educa copii și a stabili relații reciproce acceptabile sînt limitate nu atît de factorii biologici, cît de practica economică și cea socială de discriminare.
Există foarte multă discriminare în societate, indiferent de țară, indiferent de legi, indiferent de principiile promovate, se observă o atitudinea febrilă între oameni. Pe stradă, în magazine, la școală persistă discriminarea, ea este practic oriunde și se generează din diferite motive. Sînt discriminați oamenii cu dificultăți psihice/fizice și de multe ori am fost martor la asemenea cazuri. Așa o situație la piață: Un om cu dificultăți în vorbire dorește să cumpere niște fructe/legume și fiindcă îi este problematic să se exprime, aceasta durează ceva timp, însă din cauza intoleranței și spiritului discriminatoriu a vînzătoarei ce “nu are timp” să descifreze ce dorește să spună individul, ea pur și simplu îl ignoră și îi spune să se ducă, deoarece în spatele lui sînt alți cumpărători. Acesta însă e doar un singur exemplu, fiindcă discriminare există oricînd și oriunde.
Copiii din familiile nevoiașe,de la casa de copii sau pur și simplu copiii ce au doar un părinte sînt discriminați la școală sau la grădiniță, pentru că după cum am menționat mai sus:”Oamenii se conduc după standarde”. Dacă n-o să cultivăm în noua generație toleranța ce exprimă armonia în diferențe și recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertățile fundamentale ale altora,atunci mereu va exista cultura războiului și fanatismul ce este cea mai periculoasă manifestare a spiritului uman.După cum afirmă și marele scriitor francez  Victor Hugo: ”Toleranța este singura flacără care poate lumina înăuntrul unui suflet mare.”
Pe lîngă cele enumerate, mai pot adauga divergențele dintre persoanele cu statut superior (dominanți) și cei cu statut inferior (dominați), deoarece este demonstrat că majoritatea conflictelor au loc între grupuri minoritare și majoritare care beneficiază ,într-o măsură mai mare sau mai mică ,de un prestigiu social și ale căror raporturi dominanți/dominați sînt deseori percepute ca mai mult sau mai puțin stabile și legitime.Grupurile defavorizate sînt deseori lipsite de resursele și puterea necesară pentru a elimina discriminarea, pentru a obține compensațiile materiale cuvenite și a restaura echitatea.Pe termen lung,acestă situație determină, frecvent, grupurile defavorizate să accepte diferențele răspîndite de membrii grupului avantajat, ceea ce permite acestora din urmă să justifice discriminarea și nedreptatea socială rezultate din ea. Este cunoscut faptul că un număr mare de stereotipuri menținute de grupurile dominante lasă să se înțeleagă că minoritățile sînt dezavantajate  pentru că sînt compuse din oameni leneși și needucați sau puțin motivați să muncească și să depună efort. În consecință,grupurile defavorizate au interesul de a combate atît discriminarea, cît și prejudecățile și stereotipurile care justifică aceste comportamente discriminatorii.
Despre aceste numeroase momente din viața noastră, cînd ne întîlnim față în față cu discriminarea, din păcate pot vorbi la nesfîrșit. Este foarte important nu atît procesul de “comunicare” a acestei probleme, cît cel de acționare și soluționare, fiindcă este evident că trebuie să schimbăm modul de gîndire al majorității. Destul de greu este să realizăm această schimbare, deoarece ea depinde în mare parte de alți factori, precum modul de conducere a celor dominanți, a celor  în mîinile cărora se află această putere .