Suntem consăteni. Am fost prieteni. A fost ales Membru de Onoare al Academiei noastre. Sunt suficiente motive care să ne lege și care să mă facă atașat de viața și creația celui care a fost ADRIAN PĂUNESCU.
Dar, înainte de toate, înainte de a ne cunoaște și înainte de a fi aflat că suntem născuți în același sat, a fost poezia. A fost cântecul. A fost Cenaclul „ Flacăra”, la care am fost părtași, cu urechea lipită de aparatele de radio. De altfel, cenaclul ne-a adus, grație energiei sale molipsitoare, nu numai poezia lui, ci și poezia clasicilor EMINESCU, BACOVIA, STĂNESCU, ni i–a făcut cunoscuți pe celebrii azi interpreți de muzică folk: Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă, Victor Socaciu, Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis și Mircea Vintilă… Cenaclul ne-a adus în case și poezia cântată a lui ADRIAN PĂUNESCU. O bună parte din textele sale erau memorate și cântate sau recitate cu prilejul celor mai diferite întruniri neformale, intrând în repertoriul neoficial al interpreților din stânga Prutului. „ Rugă pentru părinți”,” „ Dor de Bacovia”, „ Doamne ocrotește-i pe români” și multe alte cântece au intrat în ceea ce se numește memoria națională. Pentru multă lume din Basarabia, aceste cântece au jucat un rol definitoriu în trezirea conștiinței naționale.
Continuarea citiți în nr. 29 din 23 iulie 2021
