Pentru a găsi un cuvânt potrivit pentru starea de lucruri atât de nestabilă de astăzi ( din nou pentru a câta oară), mi-am amintit nu știu de ce, de cuvintele regretatei mele prietene, poeta Leonid Lari, care a enunțat profetic în plin comunism, adevărata stare în care se afla atunci, practic, un întreg imperiu.
Pentru că și astăzi, când nimic nu e sigur, cât ar părea de straniu, ne trezim în aceiași situație: euro și dolarul, de cotațiile cărora nu știu de ce, depindem în cea mai mare măsură ( și ne referim, evident, la situația financiară în primul rând, la inflație),se apreciază și depreciază într-un ritm alert. De fapt, cel care se devalorizează este sărmanul nostru leu, devenit între timp un leuț aproape invizibil, pe care sârmanii noștri oameni simpli îl fac și mai mic, când îl dezleagă de cele zece noduri, unde l-au pus pentru evenimente mai speciale: unii pentru nunți și cumetrii, iar majoritatea ( ce timpuri am mai ajuns) pentru înmormântări. Pentru că tot ei, sărmanii noștri părinți ( cine mai are marele noroc să-i mai aibă)surori și frați de la sat nu se pricep să-și depună modestele agoniseli la bancă sau să-și convertească mult-puținul (mai degrabă puținul) de o viață în dolari sau euro.
Războiul din Ucraina, declanșat de Rusia riscă nu doar să ne hâțâne și să ne zgâlțâie bine și pe noi, ci chiar să ne arunce într-un hău fără fund, de ude nu se știe dacă vom mai putea reveni vreodată.
În opinia meteorologilor, e la fel de instabilă și natura: baba Dochia, zice-se, încă nu și-ar fi scuturat cojoacele…
De la o vreme mi se pare că totul se clatină.
Nemaivorbind de televiziunile, care ne spală creierul cu diverse știri false, una mai deocheată decât alta, în sensul că de multe ori unele evenimente sunt astfel prezentate de diferite posturi TV, că se bat cap în cap.
Așa încât nu-mi rămâne să constat, că buna mea prietenă, băștinașa noastră poetă, din timpurile demult uitate( de către cei care au vrut să le îngroape cât mai adânc în memorie) că, Doamne, din nou totul se clatină.
Se clatină viața noastră cea de toate zilele, pământul, conducătorii, împărații, imperiile, se clatină euro și dolarul, care determină nivelul sărăciei noastre.
Se clatină natura, care cu greu se reține să nu înverzească, înflorească, în așteptarea unui ger…
Și viața noastră acum atârnă de un fir de ață, tremură ca frunza-n vânt, și e o mare minune că încă mai rezistăm, ne mai ținem pe ram, grație rădăcinilor strămoșilor noștri, dacii și romanii, cu care începe istoria lumii.
