Motto:
Noi n-am căzut din vis în întuneric,
Când rătăcite căi ardeau în drumul lor.
Lumina ne scotea din hău himeric
Și ne iubeam pe-aripile de dor în zbor.
***
Eternitatea o să vadă
Că-n Taina ei vom înnopta,
Chiar dacă moartea o să ardă
Aripa mea, dar și a ta.
Vom adormi pe-a umbrii cale,
Cascade ne vor legăna.
În patul dintr-o salbă-moale
Chiar Luna ne va cununa.
În vise calde-armonioase,
De multe ori ne-am întâlnit
Și prin peisajele frumoase
Treceam de orice Infinit.
Eram în doi un fag de miere
În Universul plin de flori
Și prin oglinzi de emisfere
Cream mirajul din culori.
Călătorind pe-o cale sumbră,
Noi am zburat din veac în veac.
O candel-am aprins din Umbră,
Credința noastră ne-a fost leac.
Și câte veacuri vor mai trece
Prin clipe ce trăiesc în noi.
Chiar dacă vremea ne petrece,
Destinu-i scris pentru-amândoi.
Eu am să ma prefac în astru
Tu veșnic steaua mea rămâi
La Poarta Raiului albastru
S-aprindem razele făclii.
Prin vise dalbe maiestoase
În zborul fără de hotar
Din galaxii misterioase
Celestul ne va naște iar.
În Universul nostru-albastru
Să fim lumina cea dintâi…
Să contemplăm în zbor sihastru
Ale iubirii veșnicii.
Cu jumătatea mea din tine
Pe cer lumini vei reflecta,
Iar eu cu partea ta din mine
Imensitatea voi picta.
Și dacă noaptea o să cadă
Pe-aripă mea, dar și a ta,
Eternitatea o să vadă
Că-n taina ei vom înnopta.