Primăvara aceasta încearcă să descrețească frunțile, să însenineze gândurile, să încălzească inimile obosite de frig și zloată. Poate pătrunde în miezul politicii noastre, poate mai descrețește niște fire, poate mai pune la punct niște minți tulburi de atâta ură împotriva mult – puținului nostru pe care-am reușit să-l realizăm până acum.
S-au schimbat deja multe, sunt destule lucruri care abia așteaptă să se mai schimbe, sperăm, în bine, dar ne bucură.
Societatea noastră e într-o mișcare galopantă, care, de multe ori, nu-i mai lasă femeii avantajul de a fi aceea ce din toate timpurile a fost menită să fie: Eva. Zămislită din coasta lui Adam, femeii chiar de la început i s-a dat să fie frumoasă, tandră, iubită, „ slabă”. I-a fost hărăzit să nască și să crească copii, să-și sprijine soțul.
Ziua de azi a adus schimbări radicale și femeia de azi nu mai vrea să fie nici „ slabă”, nici să crească copii ( o fac bonele), nici sprijin soțului – ea se vrea stăpână pe soarta sa, se vrea cu carieră înaltă, se vrea puternică. Și totuși mai sunt femei care, printr-o minune, împacă în sine menirea originară cu imperativele zilei. Una din aceste femei este Ludmila Zamornea, primara comunei Cotiujenii Mici, nume cunoscut azi foarte bine în raion și republică.
Continuarea citiți în nr.10 din 05 martie 2021
