Pentru cultura națională data de 15 iunie este zi de doliu, fiindcă din 1889 cea mai importantă voce poetică a literaturii române nu mai vorbește nimic. Dar odată cu această zi demarează intrarea în Eternitate a Marelui Poet Național care pentru noi fiecare suflet de român înseamnă Călăuză dar și ultima Redută a dăinuirii noastre ca neam. Am memoriza versuirile sale care ne călăuzesc în timpuri de răstriște:
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru noi,
Bucuroși le-am duce toate, de e pace, de-i război…
La o adică, Mihai Eminescu nu se aude, nu se vede, dar se mai simte și se mai trăiește prin operele sale valoroase. În fiecare silabă scrisă de el găsim un mesaj ascuns, pe care cititorul trebuie să-l descopere, iar din moment ce a reușit să facă acest lucru, modul său de a gândi și a percepe se schimbă. Lumea lui Eminescu este diferită de cea a unui simplu om, fiindcă la el natura este vie, dragostea este eternă și istoria este adevărată. Încercați a citi publicistica eminesciană – măcar acum s-o plasezi pe o pagină de ziar or, nici de cum nu și-a pierdut actualitatea chiar și după 140 ani de când au ieșit de sub tipar…
Continuarea citiți în n.26 din 17 iunie 2022
