DISTRIBUIȚI

   Știți ce o ține pe o bibliotecară la locul său de muncă în pofida salariului mic? Răspunsul l-am aflat de la Ioana Smirnov din satul Cozești. Pasiunea față de ceea ce faci or, cum altfel s-ar explica faptul că, timp de mai mulți ani, niciodată nu s-a gândit să abandoneze meseria. Dimpotrivă, ar vrea să-i urmeze calea cât mai mulți tineri din localitate.
   „Am ales această profesie cu inimă. Așa mi-aș dori să facă mai mulți tineri din localitatea noastră,” spune bibliotecara din Cozești. Deoarece cartea a stat la loc de vază și acasă, ea se mândrește cu cititorii săi fideli.
    Dar să revenim la Ioana Smirnov. Ceea ce o atrage în bibliotecă este dragostea de carte și lectură. Această dragoste se străduie să le-o altoiască și consătenilor ei, de la mic la mare. „Cel mai greu e să-i atragi în bibliotecă. După aceasta, totul parcă vine de la sine, iar cel care a venit o dată va mai reveni,” afirmă bibliotecara.
Ce-i drept, în zilele noastre, recunoaște dânsa, tineretul se dă cu greu la carte, tehnologiile informaționale ocupându-le timpul. Ioana Smirnov a reușit să atragă, mulți cititori.
    Ioana Smirnov ar putea vorbi ore în șir despre cărți și înțelepciunea pe care o culegem din ele. Nu-și imaginează o zi fără a citi măcar câteva pagini, deși recunoaște că erau timpuri când citea cu mult mai mult. Spune că ultimele sfaturi de viață le-a preluat din creația lui Dumitru Matcovschi, pe care, recent, a recitat-o integral. „Este regretabil că oamenii iluștri ai neamului nostru, de cele mai multe ori, sunt apreciați după moartea lor,” face dânsa o remarcă despre poemul preferat. Tocmai de aceea, în activitatea sa de zi cu zi, se străduie să-și transforme biblioteca într-un loc „ unde cei trecuți în neființă mai trăiesc, iar cei ce nu au grai, vorbesc.”
     Recent, biblioteca din satul Cozești a fost vizitată de Tamara Deleu, specialistă principală a Secției raionale Cultură, unde s-au pus în discuție aspecte generale privind activitatea bibliotecii publice din localitate.„ S-au abordat chestiuni despre viziunile noi cu privire la formele și genurile de activitate a bibliotecii publice, realizarea serviciilor de bibliotecă prestate în localitate”, susține Tamara Deleu.
    Deși mă așteptam să-mi spună, la final, despre careva planuri grandioase pe care le dorește să le realizeze, nimic din acestea nu am auzit. Mi-a spus simplu, parafrazându-l pe vestitul cronicar Miron Costin: „ Nu este o artă mai frumoasă decât cititul cărților să altoiesc.”