Țărână-mamă, vatra luminii,
Cu amintirea mea la hotar,
Lucrată-n timpuri cu truda mâinii
Și cu sudoarea cea de plugar,
Te văd aievea ca pe-o mireasă,
Prins-ai în holde păru-ți văpăi,
Vatra iubirii, glie mănoasă,
Întinsă-n câmpuri, dealuri și văi.
Vântul doinește-n marea-ți de aur,
Grânele toate-s date în pârg,
Soarele mândru, soarele faur
Îți frige părul cu spor și sârg!
Iulie iarăși îți poposește
Să îți aducă grâne pe-altar,
Grânele-s coapte, vara-ți priește,
Cerul albastru-ți râde ștrengar!
Câtă splendoare și bucurie
Să îți vezi rodul aspru muncit!
Țărână-mamă, iubită glie,
Grânele-s coapte! Te felicit!
