Ne-ai lăsat orfani și ai plecat,
Chiar de unii încă au părinți,
Dar păcat mai frate , e păcat…
Că puteai încă mulți ani să cânți.
Toți cândva ne-om ridica la cer,
Nimeni nu e veșnic pe pământ,
Dar a – și vrea amice, să te-ntreb…
De ce n-ai lăsat un cuvânt?
Știm iubit-ai cântecul si gluma
Și-ai cules aplauze multe,
Zâmbetu-ai purtat întotdeauna…
Chiar de-aveai si cicatrice -n suflet.
Fosta-i curcubeu, în ploi cu soare,
Patrioții mult de tine-au spus,
Chiar și Cetățean de onoare…
N-ai fost mândru , nici cu nasul sus.
Dragostea de neam tu sus a-i dus-o
Și folclorul nostru-l adorai,
Chiar de-aveai doar sângele de rus…
Tu mai mult româna o cântai.
Să ne ierți, la noi așa-i primit
Sá schimbăm ceva nu are rost,
Căci doar când se-aude c-a murit…
-Mai, ce om de vază a mai fost.
Știm că ți-a plăcut floarea de tei
Ai cântat în lunca, între spice,
Ai purtat în suflet dorul ei …
De copii nici nu mai am ce zice.
Și acum când te-ai ridicat la ceruri,
Credeți-ne, ne pare foarte rău,
Și iertare bunule ne cerem…
Să te ierte Bunul Dumnezeu.
