În timp ce noi, jurnaliștii, și ei, politicienii, suntem preocupați de situația geopolitică și economică din Republica Moldova și din lume, oamenii simpli rămân în umbră, continuându-și viața în pofida tuturor greutăților. Astăzi o vom cunoaște pe femeia îndrăgostită de cifre, cea care posedă arta îmbinării iscusite pe care știe s-o aplice cu succes atât în cazul cifrelor din rapoartele statistice, cât și în familie, fiind o mamă gingașă și soție iubitoare. Este o fire calculată, așa cum îi șade bine unui statistician profesionist, care-și susține cu multă dedicație colegii. Lecția principală a învățat-o de la mama-natură, încercând la fel ca și fluviul, să-și sape traseul care i se potrivește cel mai bine prin flexibilitate și consecvență.
Fiecare femeie are un obiectiv diferit în ceea ce privește succesul. O femeie nu trebuie neapărat să renunțe la carieră în favoarea familiei și nici la familie în favoarea carierei. O femeie bine organizată poate să reușească atât în familie, cât și în carieră. Acesta este un obiectiv pe care fiecare femeie se străduie să-l atingă.
Chiar dacă a avut posibilitatea să rămână la Chișinău după absolvirea facultății, a decis să revină acasă, la Vrănești. A lucrat în diferite domenii, dar toate, legate de cifre.
Vorbim de Valentina ANDRIUȚĂ, specialistă principală la Secția Statistică Sângerei. Am provocat-o la o discuție despre viață, realizări și planuri de viitor.
-Nu ați regretat niciodată pentru alegerea făcută?
„Nu, deloc. Am avut ceva probleme la început, căci trebuia să învăț în limba rusă. Uneori, nu înțelegeam nimic, deși nu vroiam să recunosc. Dar m-am descurcat. Ulterior, mi-am dat seama că e foarte interesant, or, viața e un șirag de cifre.”
-După facultate, ați revenit la baștină?
„Da. A fost alegerea mea, mai ales că mama își dorea foarte mult acest lucru. ”
-Hai să vorbim despre femei. Multe dintre ele nu au încredere în forțele proprii…
„Eu cred că nu vor să aibă încredere. Trebuie să-ți pui un scop și să vrei să-l atingi. Dar trebuie să ai și susținere de la ai tăi. Dacă nu ești ajutată în treburile casnice, nu reușești. În plus, ar trebui să fie organizate mai multe întîlniri, discuții cu femeile. Am înțeles că există organizații neguvernamentale, care ar putea să-și asume acest rol.”
–Ce și-ar mai dori de la viață Valentina ANDRIUȚĂ?
„Să existe înțelegere, ca oamenii să dea dovadă de mai multă înțelepciune, să se respecte reciproc. Trebuie să gîndim pozitiv, căci numai așa vom înțelege cât e de frumoasă viața.”
Șefa Secției Statistică Sângerei Tatiana LOCOMAN, spune că:
„Lumea progresează tot mai mult, respectiv apar activități tot mai complicate, active sofisticate și tehnologii inovative care necesită să fie înțelese, altfel nu ai cum să le înregistrezi corect în situațiile financiare. Colega noastră Valentina ANDRIUȚĂ are o calitate de bază, o reprezintă rezistența la situațiile stresante, pentru că atunci când cifrele nu corespund, iar termenele sunt restrânse, acesta trebuie să dea dovadă de o răbdare de fier, pentru a nu ceda panicii. Este un model pentru noi, fapt pentru care o stămăm și respectăm.”
Sufletul femeii rămâne încă o comoară nedescoperită
Exigentă și sufletistă deopotrivă, perfecționistă și carismatică, a luat o mulțime de lecții de viață în cei peste 40 de ani de carieră. Munca ei a făcut-o să înțeleagă ce înseamnă, la propriu, responsabilitatea. Tocmai de aceea știe și nu poate spune un Nu ferm, dacă situația o cere. Altfel, în afara biroului, nu își construiește viața cu rigiditatea lui „da” sau „nu”. Viața e mult mai complexă și plină de nuanțe, iar ceea ce știe cu siguranță despre sine e că este o persoană pozitivă, deschisă spre comunicare și optimistă.
„Întotdeauna am considerat că viața este foarte frumoasă, complicată, ce-i drept, dar frumoasă. Ea merită trăită. Și nu oricum. Ci să ajungi să te simți împlinită. Odată ce ajungi să ai mulțumirea asta sufletească, nimic nu o să ți se pară mai frumos, mai pur, mai bun. Asta a fost cea mai mare dorință a mea: să fiu o femeie împlinită. Să pot pune seara capul pe pernă și să respir ușurată că a mai trecut o zi în care am dăruit tot ce era mai bun în mine și, înainte de a adormi, am putut mângâia chipuri pe care le iubesc. Poate părea ceva banal, dar împlinirea și fericirea depind de la om la om.
Eu cred că viața are sens dacă o trăim conform simplelor lecții de omenie, având frică de Dumnezeu și respect pentru oameni, vorba părinților noștri. Celelalte căutări ale sensului vieții mi se par zădarnice.
Mă consider o femeie împlinită. Mi-am dorit o familie și o am, mi-am ales o facultate de care sunt mândră, mi-am dorit prieteni buni și adevărați – aceștia sunt de mulți ani alături de mine. Am crescut și educat împreună cu soțul doi feciori, acum avem și două nurori, patru nepoței. Ambii feciori locuiesc în Chișinău, suntem mândri de ei. Copiii mei sunt comoara și realizarea cea mai mare. Sunt lucruri simple în cazul meu, dar anume ele simbolizează visul meu împlinit.”
Dialogând cu Valentina ANDRIUȚĂ am meditat că cel mai important lucru pe care l-am înțeles e că noi, femeile muncim mult și ne place această stare de fierbere continuă. Fericirea și împlinirea noastră este că noi putem schimba ce nu ne place. Că suntem niște visătoare incurabile. Și că trăim mereu un fel de preludiu al fericirii. Tot de la ea am aflat că binele învinge mereu, poate mai târziu decât avem răbdare să așteptăm… Că viața ne învață ceva, doar că trebuie să înțelegem care a fost lecția acestei zile… Că pe pământ suntem în vacanță și că vacanța nu poate fi decât frumoasă… Că dragostea durează doar dacă două vieți se unesc fără sacrificii și că nimeni nu ar trebuie să renunțe la propria personalitate pentru altcineva – nu ar mai fi adevărat… Că toți avem suișuri și coborâșuri.
„A munci, pentru mine, este egal cu a fi. Nu contează cum – fizic, intelectual, spiritual. Dacă un om încetează să muncească, el începe să-și piardă din esența sa umană. Asta este o convingere a mea și respect foarte mult oamenii muncitori. De aceea, continui să activez chiar dacă de mai mulți ani sunt la pensie. Bineînțeles, dacă nu înveți să te relaxezi, să te odihnești sau să alternezi activitățile, munca te poate distruge la fel ca și lipsa ei.
Dacă e să mă refer la vârsta femeilor vreau să spun că depinde de atitudine. Vârsta din pașaport nu întotdeauna corespunde cu vârsta la care ne simțim. Atitudinea față de vârstă, ne față de înaintarea în vârstă ne influențează mult stilul de viață. Iar această atitudine se formează odată cu vârsta, atunci când adopți o anumită filosofie a vieții.
Despre noi,femeile, s-a scris enorm de mult, și se va scrie, cu siguranță și mai departe, chiar dacă hârtia va ceda definitiv locul spațiului electronic, sau poate aceasta va dispare înghițit de ol altă noutate tehnologică. Pentru că suntem, pe undeva, enigmatice,ascunse, nedescoperite până la capăt. Sau poate că au scris-o,de cele mai multe ori, bărbații, care mai au mult de învățat până a ne cunoaște definitiv. Sau poate pentru că noi, femeile, am știut, în cele mai grele momente, să ne mobilizăm la maxim și să facem față situațiilor dificile, susține Valentina.”
Noi, femeile, dăm viață și facem totul ca să o menținem, pentru că niciodată nu ne oprim la un obiectiv realizat și mereu tindem către alte culmi.
