Printre cele scrise pe internet cu privire la agresiunea Rusei împotriva Ucrainei am descoperit și ceva ce nu știusem. Vorba e despre întrebarea exclamare a poetului Taras Șevcenco către atamanul care, zice-se, ar fi semnal, în 1654, tratatul de intrare benevolă a Ucrainei în componența Rusiei. Iată acea exclamare-regret al poetului:Bogdane, Bogdane! Cum de ai putut să închini Ucraina moscalilor _
M-a impresionat și informația din același text cum că Elțin, in timpul vizitei sale de după 1991 la Kiev, a fi spus, printre altele, fraza: „Noi ne vom strădui să corectăm greșeala pe care a comis-o Hmelnițky”. E incredibil însă ca Elțin, chiar dacă ar fi guvernat mult mai îndelung, să fi fost lăsat de bine cunoscutele forțe din Rusia ca să ducă până la capăt această intenție. Sau ca el să nu fi renunțat la el benevol… Dar aceasta e un alt subiect,
Cât despre întrebarea-exclamare a lui Șevcenco, ea m-a întărit în gândul care mă frământă mult mai demult. Și anume că o întrebare asemănătoare trebuie neapărat adresată și memoriei domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir .
Căci cu toate meritele sale, ca gânditor și savant, cu toate realizările sale în multiplele domenii spirituale care l-au preocupat, în convingerea mea, este greșit să se treacă peste decizia sa pripită de a încheia o alianță cu Petru I. Or, anume de atunci marea dorință/poftă a Rusiei de a ne „ elibera” a tot crescut, până când, în 1812, partea Moldovei dintre Marea Neagră, Prut și Nistru a fost înghițită de către acest imperiu foarte hrăpăreț. A fost o cotropitoare de la care, precum se știe, se trag toate relele moldovenilor, dar și a celorlalți români.
Așadar, elogiindu-l pe unul dintre cei mai mari gânditori ai tuturor românilor, generațiile actuale și cele viitoare sunt, totodată, în drept, ba chiar și obligațiunile să nu uite de marea greșeală menționată mai sus a acestui mare înaintaș al nostru. Căci trebuie să i-o iertăm, dar nu să uităm de ea.
Iar însăși exclamarea-reproș, asemănătoare cu cea a lui Șevcenco, ar putea fi, cred, aceasta: Cantemire, Cantemire cum de ai putut să te aliezi cu Rusia, o țară care, după acea primă trecere, în 1711, a Nistrului și Prutului, nu s-a mai dezis de dorința sa de a ne subjuga și nimici etnic!
Noi suntem datori să nu uităm că omul trebuie neapărat să poarte răspundere pentru tot răul pe care l-a comis, dar și pentru că n-a făcut binele care i-a fost în puteri…
