Suntem plecați de-acasă, mamă,
Demult, de ani, printre străini
Când buni, când răi, când fără faimă,
Când robi ai soartei, când stăpâni.
Ți-am dăruit din plin tristeți
Uitând că sunt și bucurii
Rugăm, mămică, să ne ierți,
Cerem iertare trei copii.
Cu toate că-am ajuns maturi
Tot alinare căutăm
Ești paza noastră în furtuni
La tine, mamă, ne rugăm.
Ah, mamă, mângâi-ne iar
Și liniștește-mi firea zbuciumată,
Ca să uităm de greu și de amar
S-adorm tihnit ca altă dată.
Îngenunchem în fața ta
Și mâinile îți sărutăm
Măicuță, maică, mama noastră
Îți mulțumim că te avem!
Tamara Habașescu( Mojeico), profesoară, poetă, or. Sângerei
