În ajunul celei de-a 34-a aniversări a retragerii trupelor armate sovietice din Afganistan, în orașul Sângerei, astăzi, 11februarie a avut loc o activitate de comemorare a ostașilor căzuți in timpul luptelor în perioada 1979 – 1989. Evenimentul a fost regizat și prezentat de soții Valeriu și Anastasia Rusu, Secția cultură Sângerei.
Un miting de comemorare a victimelor Războiului din Afganistan, originare din raionul Sângerei a avut loc sâmbătă, 11 februarie, în centrul raional, la monumentul „ Pietate ”înălțat în memoria ostașilor căzuți. Astfel sângereienii au marcat aniversarea a 34-a de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. A fost o zi cu o încărcătură emoțională copleșitoare, o zi a istoriei…La solemnitatea desfășurată au participat combatanți ai acelui război, reprezentanți ai autorităților publice, instituțiilor și colectivelor de muncă din oraș, ai Inspectoratului de Poliție Sângerei și Secției Administrației Militare din raion. În debutul solemnității Blagocinul raionului Maxim Guzun, a oficiat un serviciu divin.
Dumitru Scoropat, președintele Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan, a răvășit sufletele combatanților prin mesajul rostit: „Războiul din Afganistan a reprezentat o traumă de nemângâiat pentru populația țării noastre. Deși au trecut 34 de ani de la sfârșitul războiului ,dangătul lui e viu și astăzi, atât în memoria mea, cât și a camarazilor de arme. Ai noștri, cei de aici, dintre Nistru și Prut, au fost târâți cu forța, fără voia lor în acel război nedrept, cu care noi nu am avut nimic de-a face, fiind adevărate victime. Noi, cei de astăzi, unii chiar urmași ai acelor eroi, ne adunăm an de an, pentru a le slăvi memoria celor căzuți în războiul afgan și pentru a le aduce prinosul nostru celor rămași cu grave sechele în urma războiului din Afganistan. Astfel de cazuri avem pe tot cuprinsul Republicii Moldova, inclusiv și în raionul Sângerei. 13 bravi ostași și-au pierdut viața în luptele purtate în Țara Munților. Acel război a avut efecte dezastruoase. Politica de atunci a forțat sute de mii de tineri să lupte într-o țară străină, departe de casă, pentru o cauză falsă. Doar mamele camarazilor noștri se rugau lui Dumnezeu ca feciorii lor să pășească din nou pragul casei părintești vii și nevătămați. Ne închinăm cu pietate în fața lor, a mamelor, soțiilor. Ostașii care au decedat, precum și veteranii ce mai sunt în viață, vor rămâne veșnic exemplu pentru generația în creștere. Ei sunt simbolul eternității, al dragostei de neam, de pământ străbun…
Timpurile pe care le trăim acum sunt grele, avem un război la hotar, în țara vecină Ucraina. Pacea este cea mai bună în lume și toți noi, vrem pace. Orice război e o prostie, prostie generată de responsabilitate față de semenii noștri. Cu toate că toți declară că viața omului e mai scumpă ca orișice, dar până la urmă tot oamenii iau decizii de genul acesta. În situația respectivă pe care o avem azi în Ucraina, nu putem fi siguri, dat fiind faptul că amploarea acțiunilor care au loc acum nu departe de noi ar putea să fie ceva mai grav, totul depinde de abordarea problemei în întreaga lume. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne trimită pace în toată lumea.”
Vorbitorii la miting – Ivan Orlovschi, vice președinte al raionului, Cristian Cainarian, șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți a Cancelariei de Stat, Eugen Gordenco, șeful Secției Administrativ Militare din raion, Mihai Banaru, șeful Inspectoratului de Poliție Sângerei, Arcadie Covaliov, primarul orașului Sângerei și satului Vrănești, Gheorghe Cernogal, participant la războiul din Afganistan au menționat că în acel război, care a durat aproape 10 ani, din cei 12 mii de tineri originari din Moldova care au participat, 301 au decedat în lupte, 4 au fost declarați dispăruți, iar alte câteva sute au fost râniți.
Participanții la eveniment au depus flori la monumentul „ Pietate” din centrul orașului Sângerei.
După solemnitate combatanții au fost invitați la o masă la restaurantul Hermes.
Azi am comemorat oamenii care nu s-au mai întors din acel război. Oameni, viața cărora a fost întreruptă brusc, nedrept și tragic la mii de kilometri de casa lor. La mii de kilometri de părinți. La mii de kilometri de nucul de la poartă. La mii de kilometri de sufletul iubitei…
Sunt sigură că ultimul lor gând a fost la Moldova, la satul sau orașul natal. Și e datoria noastră, măcar o zi pe an, să trimitem gândurile și rugăciunile către ei. Ca un răspuns la rugile lor, ca o legătură veșnică între ei și acest pământ.
Lecția oricărui război este să prețuim pacea, înțelegerea și posibilitatea de a lucra în voie, de a educa noua generație în armonie. Azi mai mult ca oricând dorim pace pe acest pământ.
