1.Născută între geți și daci,
Cu seva ei de miere plină,
Cu melodii din vechii traci,
Scăldată-n albia latină-
E limba mea cea mult duioasă,
E graiul meu cel sfânt și drept,
Rostirea lui cea mai aleasă
Ca un izvor se naște-n piept.
2.Clădită greu, în veacuri multe,
Cu orice sunet și cuvânt-
Să simtă toți și să ne-asculte,
Căci nu dăm vorbele pe vânt-
E limba mea cea mult trudită,
Trecută prin amar și chin,
Cu miros de pelin și pită,
E limba mea cu chip de crin.
3.Vorbită-n șoaptă ori strigătă,
Prin lacrimi ori prin zâmbet cald,
Când plânsă ,când ales cântată
De vreun țăran ori de vreun bard-
E limba mea din doina veche
Și din baladă, din colind,
E limba mea fără pereche,
E graiul meu, smerit și blând.
4.Călcată-n sânge , sfârtecată,
Prin foc și scrum , de iatagane
Dar niciodată-ngenuncheată,
Oricât ar fi râvnit dușmanii-
E limba mea, cetate sfântă
A neamului cel neînvins,
Icoana ce mereu ne-ncântă
Și focul inimii, nestins.
5.Cu slova din psaltiri și datini,
Descântec vechi în suferință,
Un leac pentru necaz și patimi,
Izvor de pace și credință-
E limba mea,cântare – aleasă,
De ceruri binecuvântată,
Miracol viu ,dulce mireasă,
Aghiasmă sfântă , preacurată.
6.Călită-n veac de voievozi,
De Ștefan- Vodă apărată,
Cântată-n slavă pentru toți
Și sclavă , dar și împărată-
E limba mea cu drept renume,
Cu melodii de vis și dor,
E limba ce ne-a dat un nume
De țară, patrie, popor.
7.Vă chem acum, ca Mateevici,
Să nu-ncetați nicicând în viață
Să o iubiți, vorbind-o mândru,
Gustând din plin a ei dulceață.
Să căutați, din piatră-n piatră,
Comoara care-n slove zace,
Și s-o păstrați, neîntinată,
Ca pe-un izvor de mir și pace!
Tamara Gumovschi-Pascari,
