De la un timp încoace Zahar TANASUC din or. Sângerei și-a pierdut vederea. Odată cu acest necaz viața s-a transformat într-un coșmar. El care citea totul cei cădea la îndemâna, inclusiv ziarul„ Ecoul nostru” a ajuns să roage pe cei de aproape să-i citească. O duce cum poate de unul singur, având soția plecată în lumea celor drepți și fiul departe. Nu îndeajuns că îi vine incomparabil de greu cu condiția sa de nevăzător. Are necaz că i se fură din casă , din curte. Bănuiește că tot cei care au fost la el, cunosc ce i se întâmplă, unde-i stau lucrurile, bunurile. Este disperat, duce această piatră grea în suflet și nepăsare a celor care fac acest lucru, în loc să-l susțină cu ceva. Din neputință ,și-a revărsat acest amar din suflet în câteva rânduri de poezie – cânt.
Cântul orbului furat
De când hoții m-au furat
Mi s-a dus somnul din pat
De nesomn și neodihnă
Mi s-a stins în ochi lumina.
Chiar și ziua – mi pare noapte
Nu văd lumina nici de –aproape
Dacă tu mă furi pe mine
Crezi c-ai să trăiești mai bine?
Ba din contra , Domnul te va pedepsi
Și mai rău tu vei trăi
Și încă îți va mai lua
Ce ai mai scump în viața ta.
Cine a trăi din furat
Să-i stea în gât un os i-i dat
Că așa-i de Dumnezeu lăsat.
