DISTRIBUIȚI

         Jurnaliștii din întreaga țară sărbătoresc la 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei. Echipa ziarului „Ecoul nostru” și-a manifestat dreptul la libera exprimare la locul de muncă.

           De obicei, pentru noi această sărbătoare trece fără frigărui la iarbă verde, fără flori și mesaje de recunoștință, fără cupe de șampanie. Și asta nu pentru că nu am merita recunoștința cititorilor, a prietenilor și susținătorilor. Pur și simplu, jurnaliștii sunt acea specie de oameni care incomodează și deranjează prin însăși meseria lor. Or, noi cei din presă ne situăm între cetățeni și putere, între oamenii de rând și funcționarii publici de care depinde confortul, bunăstarea și calitatea vieții dumneavoastră. Ca să vă informăm corect, trebuie să-i „deranjăm”pe cei care dețin informația, mai ales atunci când o tăinuiesc. De aceea nouă, în această zi, nu ne aduce nimeni flori…

         Evenimentele de ultimă oră, manipulările instituțiilor media, a colegilor noștri din presa națională vorbesc despre faptul că puterea nu vrea și nici nu are interesul ca presa de la noi să activeze în condiții normale, să se dezvolte din punct de vedere economic. Ba mai mult ca atât, uneori ni se încurcă ca să activăm, să existăm. Nu există politici sănătoase care să garanteze dezvoltarea mass media pe principii clare și echitabile. Cetățenii așteaptă ca să fie informați corect și acest lucru suntem chemați să-l facem noi. Or, suntem chemați să fim adversari forte, să dăm ripostă, să ne exprimăm revolta.

            „Ecoul nostru” nu este finanțat de stat, nu stă la cheremul și placul nimănui. Unicul finanțator este Cititorul, de dragul și pe banii căruia se face afacerea ziaristică. Regretăm faptul că deseori ne asumăm riscul de a scrie un adevăr care de multe ori rămâne neobservat.

          Criza economică asupra presei crește prin asimilarea de către Putere, prin persoane interpuse… Iar „ajutorul  financiar” din partea statului pentru mass media aplicate egal pentru toate instituțiile de presă, despre care se tot vorbește de ani buni, deocamdată întârzie. În present, instituțiile de media nu beneficiază de nici un fel de înlesniri economice.

           Un impediment serios în dezvoltarea presei private este monopolul statului pe plan național în sectorul de distribuție a presei. Nu vrem ca mass media să fie o armă în mâina politicienilor. Dar…

           Se mai atestă cazuri, când unii urmăresc scopuri de a ne intimida, a ne discredita, a influiența atmosfera din colectiv. Unii funcționari sunt supărați pe publicație, pe ziarul „EN” în special, pentru că îndrăznește să dea publicității unele opinii mai critice la adresa lor. Unii doresc să cumpere tăcerea sau ne solicit servicile de ilustruire a imaginii etc. Alții ne cer socoteală de cu nu i-am plasat pe prima pagină sau că nu se regăsesc în poză etc. Alții fiind obișnuiți doar cu laude și lingușiri, adevărul nu are cum să le placă și reacționează violent față de cei care îi critică. Ajunși sus, ei trebuie să activeze nu după placul lor și să nu se enerveze atunci când jurnalistul îi întreabă despre cheltuirea banilor publici. Or, sunt datori să asigure o transparență în toate, să declare cinstit pe ce-și cumpără mașini luxoase, din care surse merg în vacanță peste hotare, sanatorii, din ce-și construiesc adevărate palate? De ce sunt aduși și duși acasă (și nu numai) cu mașinele de serviciu? Ba chiar și unii copii sunt duși la creșă, liceu cu transportul de serviciu. Credem că nu e cazul să se supere pe jurnaliști, ci mai degrabă ar trebui să fie ei onești, cinstiți și corecți în toate.

        Funcționarii publici ar trebui să ne satisfacă nu numai cererile sporadice de solicitare a informației, ci să informeze permanent publicul despre activitățile instituției, să asigure transparența în cheltuirea banilor publici, căci, orice informație aparține publicului, nu funcționarului sau instituției care o conduce.

            În ce privește situația proastă a jurnalismului din Moldova, aceasta se încrie într-o criză mai mare cultural și educațională prin care trece întreaga societate. Jurnalistul își are responsabilitatea sa, care poate fi redusă sau, din contra, însemnată, în funcție de înțelegerea pe care o are asupra activității sale. Pe cât de ideală ar suna această pedalare pe etică și valori, pe atât de necesară.

           Fără o presă liberă, capabilă să-și manifeste corect rolul social, Moldova va avea în permanență perspectiva unui prezent și viitor proiectat spre trecut.

Foto: freedomhouse.org