Oare cât o să mai săpam până vom da de o rocă...

Oare cât o să mai săpam până vom da de o rocă sănătoasă

20
DISTRIBUIȚI

Acum câțiva ani începusem cu toții să răsuflăm a ușurare: în sfârșit au venit ai noștri, în sfârșit vom ieși și noi la lumină, de acum ne vom alătura și noi lumii civilizate. Apăruseră la rampă niște politicieni care erau mai tineri decât precedenții și care păreau mai de-ai noștri, o parte din ei absolvind instituții peste hotare sau făcând diverse stagii în alte state europene. Până și numele lor te făceau să speri că ei într-adevăr vor fi acei ce vor apăra de acum înainte interesele  poporului: Mihai, Vlad, Cornel, Andrian, Marian, Viorel…

I-am întâmpinat cu brațele larg deschise, i-am binecuvântat creștinește, le-am încredințat ca la niște copii de-ai noștri viitorul, apoi noi ne-am întors la treburile noastre de zi cu zi, că doar nu aveam să ne facem politicieni cu toții. Ca să ne dăm seama acum, după ani de zile, că așa-zișii tinerii noști cu totul alte gânduri avuseră atunci când le ieșiserăm cu toții în cale, că alte scopuri avuseră în capul lor, că năzuințele lor de fapt nu aveau nimic comun cu năzuințele noastre. Tot ce le încredințasem noi atunci: speranțe, năzuințe, visuri, în acest răstimp au fost traficate de către ei doar pe bani, populația rămânând și mai disperată, iar ei, politicienii, acaparându-și avid bogățiile statului și  ale cetățenilor. Banii storși din sistemul bancar, bani storși din Aeroport, bani storși din supraprețul la energie electrică și gaz, bani storși din asigurări, din finanțările externe, bani storși din transportul public…De unde atunci să mai fie posibilă majorarea pensiilor, a salariilor, îndemnizațiile pentru atâtea și atâtea categorii defavorizate de cetățeni…

Adeseori ai senzația că de  peste trei decenii noi ne tot construim casa, dar de cum doar începem s-o ridicăm, vine o furtună și o spulberă de parcă nici nu a fost, sau de parcă ea ar fi fost ridicată direct pe,  nisip, contrar învățămintelor biblice. Și iarăși săpăm în pământ, dar iar și iar ni se dărâmă casa, și tot așa ani la rând…

Oare cât să mai avem noi de săpat până vom da de o rocă sănătoasă pe care ne-am putea ridica o casă care cu adevărat să dăinuie în timp?