Întreg oraşul Sângerei este zguduit de moartea tânărului şi omului de afaceri ALEXANDRU TIMOFTICĂ. Cei apropiaţi, prietenii cred că prea dur a fost destinul cu el…
Deşi tânăr, cu 31 de ani împliniţi, puternic, bine determinat pentru viaţa şi activitatea sa, decesul tinerei soţii câteva luni în urma l-a doborât.
El trebuia să trăiască, de dragul fecioraşului, care atât de mic a rămas orfan, acum şi fără tată. De dragul părinţilor îndoliaţi, al nostru, al tuturor care atât de mult l-am iubit şi ne-am împăcat în viaţă cu el. Părea că s-a ridicat din durerea fără margini de care era cuprins sufletul şi trăirea sa după despărţirea de IRINA. Simţeam cât de cât să completăm golul plecării ei prin susţinerea noastră, convingându-L neîncetat că ea de acolo, de sus, îi susţine, îi iubeşte, şi are nevoie să-l crească pe Ianis. Asta îl rugam şi îl convingeam de fiecare dată, fiind cu el, cu tot ce puteam mai luminos, mai cald şi sufletesc pentru ei doi, tată şi fiu, soţ fără soţie, fecioraş fără mămică. Prin dragostea şi ataşamentul nostru de sinceri prieteni de când încă eram toţi nişte copii, aveam multă grijă să fie cu noi, să nu-l lăsăm singur îndurerat, să-i inspirăm, că de dragul lui Ianis se merită construite drumuri şi prin stele. Am ştiut şi de la IRINA, că el a rămas şi în locul ei pe pământ pentru Ianis şi pentru tot ce au început să construiască împreună, fericirea lor şi rodul acesteia, fecioraşul.
Pe această rază se statonicea şi se împlinea fiecare comunicare, întâlnire cu el, cu ei împreună, cu vizitele la mormântul regretatei, dar luminoasei IRINA în sufletul nostru.
Acum şocaţi, stupifiaţi şi doborâţi de acest declin tragic al vieţii sale, nu înţelegem de ce bunul nostru SAȘA, a ales să procedeze aşa. Pe seama cui a lăsat rugămintea IRINEI de a fi cu Ianis şi a-l creşte ca şi cum ar fi şi ea parte.
Îl deplângem, durerea ni-i sfăşietoare. Sufletul nu are cuvinte, are doar suspine pentru exprimarea şi descifrarea unei dureri omeneşti fără de măsură, cum este în cazul dedecesului lui SAŞA. Alături de IRINA îl avem pierdut şi pe dânsul: rece, trist, fără zâmbetul lui cald şi candid, fără inteligenţa de pe chip şi din fapta vieţii, fără bunătatea sufletului său magic şi fără voinţa de fer care a avut-o de la insuportabila sa durere a vieţii când a rămas fără picioare. Şi în acel moment aveam un suflet de piatră ca şi acum, dar am luptat pentru ca el să depăşească susținerea. Şi acum ne-am luptat după trecerea în veşnicie a IRINEI, ne-am luptat să-L avem puternic şi tătic pentru Ianis. La Sângerei pentru noi toţi, din care parte a lumii venim, departe sau aproape se asocia cu SAŞA TIMOFTICĂ. El a pierdut lupta pentru viaţa sa. Şi noi am pierdut, l-am pierdut pe cel mai scump, bun şi fidel prieten, şi drag tătic pentru Ianis, cel care a purtat acest zâmbet lăsat lumină în sufletul nostru pentru cel care l-am avut ALEXANDRU TIMOFTICĂ.
Cu profunde condoleanţe pentru indoliaţii părinţii, fecioraş şi întreaga familie îndoliată: prietenii, cei dintotdeauna
