( dedic această poezie soției mele Zinaida , la 58 ani de căsnicie fericită)
Când vii soarele răsare
Unde calci, răsare floarea
Talpa ți-o sărută huma,
Roua îți sfințește urma.
Când te uiți , stelele se – adună
Și pe cap, se prind cunună,
Când taci, spui cuvinte multe
Știu doar îngerii s-asculte.
Iar când glasu-ți prinde viață,
Destramă-ntuneric, ceață
Curcubeul se arată,
Și-atunci a mea-i lumea toată.
Mă sfințesc cu – a Ta privire
Mai trăiesc cu al tău cuvânt,
Prea frumos gând avea Domnul
Când te-a adus pe pământ.
