Am venit din altă dată,
Să te-ating acum, de-atunci.
Tu, a cosmosului fată,
Coborai ca să mă urci.
În frumoasa feerie,
Peste lacrimi și cântări,
Împleteam o cununie,
Făcând punte peste zări.
Și din stelele de noapte,
Noi în brațe ne puneam.
Toate visele-adunate
Și-n iubire adormeam.
Era somnul fără moarte,
Unde treji eram mereu.
Veșnicii dansau în șoapte,
Ne nășteam din tu în eu.
Totul era ca-n poveste,
Dar adâncul s-a mișcat.
Și pe un neprins de veste
Cerul s-a cutremurat.
Aruncați am fost în voalul
Multor triste căutări.
Dar din val știam că malul,
E la margini de-așteptări.
Iată vezi? O viață toată,
Când cobori ori iar te urci.
Poate fi ultima dată,
Să te-ating acum… de-atunci.
