Din mii şi mii de stele care mor
S-a stins o stea ce lumina mai tare,
Să-l reîntorci,
O, Doamne, te implor
Şi să-i redai ca unui fiu suflare.
El e aici şi-acuma ne ascultă,
Căci, Doamne, Tu, nu i-ai permis să moară
L-ai strâns la piept cu dragostea-i cea multă
De limbă, românism şi sfânta ţară.
Mi-e tristă inima şi lacrima-i uscată
Ci în izvorul verbului, adânc,
Descopăr mii de ori şi încă-o dată
Doi limpezi ochi ce pentru mine plâng.
