Faptele Mitropolitului Iosif au fost expresia văzută a unei lucrări interioare intense. Și-a făcut datoria de arhipăstor, nelipsind din eparhie decât atunci când participa la ședințele Sfântului Sinod. S-a remarcat în mod deosebit prin compasiunea față de cei aflați în suferință, milostenia sa rămânând model al iubirii față de aproapele, pe care trebuie s-o lucreze creștinul.
Unul dintre mai marii bărbați ai românilor a fost și ierarhul Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei între anii 1875-1902, căruia anul acesta i se face prima cinstire în rândul sfinților. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 5 octombrie 2017, analizând ortodoxia credinței, sfințenia vieții și recunoașterea sfințeniei prin evlavia poporului, a hotărât canonizarea Mitropolitului Iosif Naniescu, numit de acum înainte Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu ziua de prăznuire la data de 26 ianuarie. A fost înscris în calendarul anului 2018, urmând ca această bucurie să fie vestită prin proclamarea locală a canonizării la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Mitropolitul Iosif Naniescu a fost o personalitate de prim rang în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Originar din partea de peste Prut a Moldovei, s-a născut la 15 iulie 1818 în Răzălăi, județul Soroca, în familia preotului Anania Mihalache și a soției acestuia, Teodosia. A rămas orfan de tată la vârsta de un an. La vârsta de 10 ani a fost încredințat în grija unchiului Teofilact, ierodiacon în Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, pe care l-a însoțit la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iași, Mănăstirea „Sfântul Proroc Samuel” din Focșani și la Episcopia din Buzău unde, la 23 noiembrie 1835 a fost tuns în monahism de episcopul Chesarie, iar a doua zi a fost hirotonit diacon. La 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop la Argeș, unde a păstorit o perioadă scurtă, până la alegerea sa, la 10 iunie 1875, ca mitropolit al Moldovei.
A fost instalat la Iași la 6 iulie 1875, scriind în cei de 27 ani de arhipăstorire nu doar frumoase pagini în istoria de secole a Mitropoliei Moldovei, ci și file de pateric în tezaurul universal al Ortodoxiei. Au rămas de la el ctitoriri de prim rang: au fost restaurate vechile monumente istorice Sfântul Nicolae Domnesc a Sfântului Ștefan cel Mare și Trei Ierarhii lui Vasile Lupu și a fost terminată catedrala mitropolitană începută de Veniamin Costachi. A păstrat și propovăduit dreapta credință, făcând față diferitelor curente de gândire și simțire străine de duhul Ortodoxiei și potrivnice Bisericii, prin fidelitate față de Sfânta Tradiție și canoane.
Mitropolitul Iosif Naniescu a fost un iubitor de cultură, preocupările sale în această direcție fiind reflectate și de bogata bibliotecă pe care a avut-o (peste 10.000 de volume, tipărituri vechi, manuscrise și documente) și pe care a donat-o Academiei Române care, la 16 aprilie 1888, l-a ales membru de onoare.
Acestea nu sunt decât câteva dintre realizările Mitropolitului Iosif. Însă, așa cum aminteam dintru început, rândurile de față își propun să surprindă nu atât măreția faptelor, ci trăirea autentic creștină care le-a animat. Cu alte cuvinte, drumul spre sfințirea vieții pe care l-a parcurs Mitropolitul Iosif, care ne poate fi model și fiecăruia dintre noi.
Din viața Mitropolitului Iosif învățăm că este foarte importantă atmosfera din familie pentru creșterea spirituală a copiilor. A moștenit de la părinții săi, chiar dacă nu s-a bucurat de prezența lor mult timp, dragostea pentru Dumnezeu. Tatăl l-a vegheat din Cer, iar mama s-a rugat pentru el de la mănăstirea în care s-a retras. În Muzeul Mitropolitan din Iași, vizitatorii pot vedea pomelnicul familiei de care Mitropolitul Iosif a ținut seama mereu, ca semn al profundei recunoștințe a celui care, de mic, a fost crescut în ambianța credinței.
A avut, în primul rând, îndrumător cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi din care citea zilnic.
Faptele Mitropolitului Iosif au fost expresia văzută a unei lucrări interioare intense. Și-a făcut datoria de arhipăstor, nelipsind din eparhie decât atunci când participa la ședințele Sfântului Sinod. S-a remarcat în mod deosebit prin compasiunea față de cei aflați în suferință, milostenia sa rămânând model al iubirii față de aproapele, pe care trebuie s-o lucreze creștinul.
Mitropolitul Iosif a fost un mare rugător pentru cei încredințați spre păstorire și este mijlocitor pentru toți cei care se roagă lui.
Sursa: DOXOLOGIA.RO
