O veche legendă populară germană glăsnicește că undeva prin evul mediu se găsea în centrul Germaniei actuale un orăşel Şilda. Şi erau oamenii acestui orăşel atât de deştepţi că li s-a dus vestea în toată Germania că sânt mai deştepţi ca toţi germanii.
Şi adată ce acest zvon s-a răspândit prin ţară, fuseseră cetăţenii acestui orăşel mereu întrebaţi in cazul în care cineva binevoia un sfat ori un ajutor.
Şi în aşa fel fuseseră chemaţi de către regi, împăraţi, domnitori şi preşedinţi din lumea întreagă, cărora sărmanii oameni le ajutau cum se zice, şi cu vorba şi cu fapta.
Şildenii îşi construiesc o primărie
Odată hotărâseră cetăţenii orăşelului Şilda să-şi construiasră o primărie. Pentru a face rost de lemn s-au deplasat într-o bună zi în pădurea de pe un vârf de munte, la o aruncătură de băţ de Şilda.
După ce au tăiat numărul necesar de copaci i-au curăţit de crengi au început ai trage cu multă trudă şi necaz în vale, la poalele muntelui.
Şi aşa, unul câte unul, cu chiu şi vai, când aproape toţi copacii au fost adunați în vale s-a întâmplat ca oamenii să scape din mâini ultimul trunchi, care într-o clipă se rostogolise şi se alipise la toţi ceilalţi.
Văzând una ca asta oamenii din Şilda au încremenit de mirare şi şi-au spus: „Doamne, să fi ştiut noi una ca asta, cu câtă uşurinţă se rostogolesc copacii la vale oare ne chinuiam noi atâta timp? Acum trebuie cât mai repede să ne corectăm prostia făcută.“
Zis şi făcut. Cu gemete şi suspine au dus ei toţi copacii de la poale înapoi pe vârful de munte pentru ca apoi cu strigăte de bucurie să-i lase să se rostogolească la vale, fiind foarte mândri de aşa deşteptăciune.
În curând fusese primăria orăşelului Şilda construită.
Dar se vede că necazul când vine, vine nu de unul singur.
Chiar pe când şildenii erau gata să celebrese prima lor şedinţă au observat că în încăperea primăriei e întuneric beznă.
Atunci discutaseră ei mult timp situaţia creată, neânţelegând de ce în primărie e întuneric, dar în alte case nu.
De odată îi veniseră păstorului de porci o idee: “Noi am uitat un lucru,“ a spus el, „Noi am uitat de lumină“. „Adevărat” au strigat ceilalţi, pentru că tocmai acum înţeleseseră şi ei ce se petrecuse, „nouă ne trebue lumină în primărie“.
Dar cum să aducă ei sărmanii lumina în primărie?
Continuarea citiți în n.31 din 6 august 2021
Traducere din limba germană
de Nicolae Grejdieru, Hamburg
