Într-o zi liniștită de august curent, mă întorceam de la serviciu, fără a mă gândi că voi fi martoră a unei scene dureroase și, din nefericire, atât de prezentă în realitatea noastră.
Pe scările unei instituții, într-o zonă destul de circulată din oraș, zăcea un tînăr. În treacăt, m-am uitat la fața schimonosită, plină de suferință. Poate că acestă imagine nu m-ar fi surprins atât de mult, pentru că în jurul nostru întâlnim destui boschetari, mi-a atras atenția o tânără care stătea lângă el și-l implora să-și revină, să facă un efort să se ridice. Comentariile trecătorilor îți lăsau impresia că tânărul este un alcoolic care nu reușește să se trezeacă după o noapte de beție. Dar realitatea era alta… Trecătorii priveau ironic, cu dispreț, zâmbind.
Fata disperată, s-a aplecat de câteva ori spre tînăr, prin gesturile sale înțelegeai că nu poate să-l ridice. Cu lacrimi în ochi și cu o voce tremurândă, fata ne-a spus că băiatul nu e alcoolic, ci e drogat. Drogurile îl distrug… Strigătul ei plin de durere mocnită vorbea despre motivul suferințelor celor doi. Poate că epilogul acestei întâmplări a fost unul dramatic sau poate unul fericit. Asta a depins de puterea celui încătușat, de voința de a fi din nou liber, de susținerea și ajutorul pe care l-a primit de la cei din…
Continuarea o citiți în ziarul nr. 33 din săptămâna aceasta
