Chipul lui Valeriu Gafencu a revenit pentru totdeauna la Sângerei. In luna octombrie a anului 2021 a fost inaugurat bustul în bronz în memoria deținutului politic anticomunist Valeriu Gafencu, supranumit de Nicolae Steinhard – „ Sfântul închisorilor”.
Valeriu Gafencu s-a născut în 1921 la Sângerei, pe atunci județul Bălți, dar s-a refugiat în România împreună cu familia din cauza bolșevicilor. A fost un aprig militant politic care și-a găsit sfârșitul, ca mulți alții, în închisorile regimului comunist din România. Opera din bronz, realizată de artistul Viaceslav Jilețchi, a fost instalată pe Aleea Personalităților Plaiului Sângerenean. „ Este un act de dreptate pentru că Valeriu Gafencu a fost adus acasă, la Sângerei și noi credem că prezența acestui bust este un gest prin care tinerii se vor îndrepta către istorie și valorile noastre perene”, declară Valeriu Rusu, șeful Secției Cultură Sângerei.
Valeriu Gafencu a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică la vârsta de 20 de ani în toamna anului 1941, fiind student în anul doi la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice.”
Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgul Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin pușcăriile de la Aiud.
A suferit în închisorile românești și s-a stins din viață în închisoarea din Târgu Ocna, Bacău, prezicându-și cu exactitate ziua în care urma să moară. Deținuții de acolo l-au tratat ca pe un sfânt, iar scriitorul creștin-ortodox Nicolae Steinhardt l-a numit „ Sfântul închisorilor”. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale, sacrificându-și întru Hristos și neam tinerețea, familia, libertatea și viața.
Pe 2 februarie 1952, el și-a rugat camarazii să-i procure o lumânare și o cămașă albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiași an. A mai cerut ca o cruciuliță ( pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 și 15.00, după momente de rugăciune incandescentă, Valeriu a rostit ultimele cuvinte: „ Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul.”
Maestrul Gheorghe Gorun, din orașul Sângerei, cel care a pictat icoana lui Valeriu Gafencu a spus: „ Între cei mai cunoscuți martori-martiri, care au suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualității creștine, stâlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste, consider a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu. El a fost sfâșiat din cauza regimului comunist. Îndemn toți tinerii să cunoască scrierile lui Gafencu și nu doar. Să citească toți intelectualii români interbelici. Vai de soarta celor care s-au refugiat în Dobrogea, fiind oprimați. Citiții pe Eliade, Steinhard și pe Stăniloaie. Am ajuns să fim martorii unei deportări voluntare. Unde sunt acum copiii neamului românesc? Sunt împrăștiați în întreaga lume. Gafencu, el a fost eroul neamului românesc, sângereian, prin jertfa lor am făcut libertatea pentru neamul românesc. Gafencu a murit pentru că a votat unirea, sau mai bine zis reunirea. El știa ce urma să fie dacă rămâneam asupriți de bolșevici.
Valeriu Gafencu a avut o tinerețe sfântă și curată. O viață deosebit de morală.”
Tatăl Sfântului închisorilor, Vasile Gafencu, a fost un politician român, deputat în Sfatul Țării din partea Comitetului Executiv al Sfatului Ofițerilor și Ostașilor Moldoveni din Odesa. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Vasile Gafencu a fost agricultor, membru al partidului național din Odesa. A fost deportat în Siberia de forțele de ocupație sovietice în toamna lui 1940. A murit la scurt timp după aceea. Fiului Valeriu îi revine așadar și sarcina de a se îngriji de restul familiei, mama și cele trei surori susține Arcadie Covaliv, primarul de Sângerei. ” Valeriu se refugiase cu ceilalți membri al familiei în România, însă avusese o soartă la fel de zbuciumată. Fiind condamnat ilegal de administrația Antonescu la temniță grea, a rămas să zacă în pușcăriile comuniste până decedase. Datorită jertfei sale, îl salvase de la moarte pe pastorul Richard Wurbrandt, donându-i streptomicina primită de la rude.
În anul 2021 aici, la Sângerei, am fost binecuvântați cu clipe de adevăr istoric și geografic. Este a doua personalitate de pe aleea persoanelor notorii din orașul Sângerei. Or, mulți au fost și mai sunt dintre cei care au vrut să ne scoată trecutul și să ne lase fără de viitor. Prin acest exemplu, românii basarabeni își vor da seama că numai revenirea acasă ne poate ridica din genunchi, nu doar la nivelul înțelegerii, dar și a trăirii. Orice cuvânt scris de Valeriu Gafencu trebuie să se învețe în toate clasele, de la I până la XII, dacă vrem să ne ierte cel de sus, să ne mângâie și să ne aducă acasă. Acest bust ne ajută să ne ștergem păcatele, prin faptul că am izbutit să-l aducem acasă pe Valeriu Gafencu. Or, tatăl și fiul Gafencu au dus faima Sângereiului în întreaga lume. Bustul lui Gafencu ne amintește să te trezim, ca să fim mai buni, ca să nu fim lași, pentru asta el a fost întemnițat.”
Valeriu Gafencu, mare mucenic al regimului care a avut de suferit pentru credința noastră ortodoxă. El reprezintă un exemplu de urmat pentru generațiile actuale și cele care vin fiind ca un stâlp al credinței care a rezistat în credință și a creat un fenomen întreg de rezistență în vremuri de ponegrire a credinței și asuprire a neamului. Și acum timpurile sunt grele și pline de necredință. Să luăm exemplu de la acest mare om care a fost Valeriu Gafencu.
