În IP Liceul Teoretic „A. Agapie” din satul Pepeni, activează muzeul școlar în care se păstrează documente, exponate și poze din istoria localității și liceului. Privind panourile, mi-a atras atenția două fotografii.
Am citit titlul „Vasile CERNEI – decedat în conflictul de pe Nistru”. Am hotărât să aflu mai multe din biografia lui Vasile și despre acest conflict de pe Nistru, așa că m-am adresat profesoarei responsabile de activitatea muzeului care, mi-a pus la dispoziție o mapă, din care am cules informații despre Vasile CERNEI. Soarta lui tragică e legată de conflictul de pe Nistru. În primăvara anului 1992, în stânga Nistrului se desfășurau lupte. S-a Început un conflict armat, între separatiști și tânărul stat Republica Moldova, care nu dispunea de armată și muniții. În luna martie, anul 1992, din localitatea Pepeni au fost mobilizate 22 de persoane din rândul rezerviștilor. După luptele de la Bender, cei 22 de combatanți, s-au întors acasă, răniți, contuzionați, dar vii. Biografia lui Vasile e scurtă. După absolvirea gimnaziului a rămas în sat, apoi a fost înrolat în armata sovietică. În mai 1992 Vasile a fost trimis la baștină. Fiind responsabil, a trecut pe la Comisariatul Militar Sângerei, pentru a se înregistra. După câteva zile petrecute cu familia și rudele, a fost trimis la luptă. Ca amintire au rămas doar câteva fotografii și o viață pierdută ca consecință a luptei de la 19 iunie 1992 de la Bender. De atunci a început calvarul familiei CERNEI. Au trecut zile, luni, băiatul nu se întorcea acasă. Tatăl său, Gheorghe CERNEI, îndurerat, a început căutările. A cutrierat sate, a vorbit cu ostașii care au luptat în acea zi, alături de Vasile, dar fără rezultat. Părinții prin judecată au căpătat certificatul de deces al fiului. Având certificatul de deces, rudele fiind susținute de primărie, consăteni, elevi, au aranjat un mormânt în cimitirul din localitate. Mormântul a fost sfințit, s-a organizat o masă de pomenire.
Vasile se odihnește cu o mână de pământ adusă din Bender, alături de rudele plecate în eternitate. Tatăl Gheorghe a decedat, mama Ana, s-a îmbolnăvit, dar rudele, întotdeauna sunt prezente la activitățile de comemorare a ostașilor căzuți în Transnistria, conștientizând că împreună, uniți, suportă mai ușor durerea care îi apasă.
Cu inima îndurerată am aflat de viața tragică a lui Vasile CERNEI. Regret că Vasile și-a pierdut viața prea timpuriu. Au rămas în lacrimi amare mama, frații și surorile. În acel războli și-au pierdut viața mulți tineri din Republica Moldova.
Vasile CERNEI, este unul dintre tinerii soldați care a luptat pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova și a dispărut fără veste în timpul luptelor, în zilele de 19 și 20 iunie 1992.
„Era un frate foarte cuminte, bun. Ne înțelegeam în orice, ca o fată era la caracter. Îi ducem foarte mult lipsa și e foarte mare durerea. Ochii mamei nu se mai usucă de lacrimi cu gândul că o să-l vadă. Îi ducem lipsa foarte mult, ne amintim de el, nu-i o zi în care să nu-l pomenim”, a spus Lidia MOTÂNGA, sora lui Vasile Cernei.
„Tata cu fratele cel mai mare se duceau și căutau pe la Bender. Dădea autobuz de aici președintele colhozului, iar noi așteptam, nu ne interesa lucru, așteptam sau viu sau mort să fie omul. Căutau, dezgropau morminte ca să-l găsească, dar n-au depistat nimic. Și astăzi îl așteptăm. Noi nu credem că el e mort”, a adăugat Nina LOCOMAN, sora lui Vasile CERNEI.
