Am pus tractorul la locul de parcare cu nr.2. De ce? M-am născut pe data de doi. La lucru am fost primit de două ori și de două ori – dat afară. Și iar am fost primit la lucru. Lucrez în toată ziua. Câte odată șeful mă laudă. Iaca ieri îmi zice:„Măi,Arcadie, iarăși ai o mustrare. Pentru ce?
– Cum pentru ce? Cum putea-i să te pornești la lucru dacă la remorcă lipsea o ramă. Da dăunezi ai aninat cultivatorul tău la tractorul lui Mișa Crihan. A… Dar noi așteptăm vremuri bune. Le-am zis colegilor „la revedere” și am plecat spre casă. Mergând pe drum m-am întâlnit cu un fost coleg de armată. Cu Dumitru Țăruș, am slujit la Măgădan. Cât mergeam îmi povestea că după nuntă vroia să-și facă casă lângă „podul lui Panică”. După careva neînțelegeri cu mama-soacră a rămas în mahalaua„ crigănuților”. Am hotărât să intrăm pe la „bibliotecă”, adică pe la vagonul cu bere și rachiu. Dai comandă – primești. Beai și îți pui semnătura, iar când primești leafa – întorci cărțile. Cum zice lumea: berea fără țuică sunt bani aruncați în vânt. Am mai discutat puțin și ne-am despărțit. Ajungând acasă, mi-am luat pufoaica cea veche, fără o mânecă, am așternut-o pe prispă saraiului și dă-i cu somnul. Prin vis văd cum pe strada noastră vin vreo câțiva:polițistul de sector – Sergentul Mămăligă, o cucoană cu umbrela lăsată pe partea stângă și doi dolofani îmbrăcați în negru, cu ochelari negri. Ajungând lângă portiță îmi dau binețe. Eu le răspund și îi întreb. Cine sunteți?
– Noi de la guvern, câți pensionari și ce pensie primesc?
Fără răspuns ei pleacă mai departe. Lângă Oficiul poștal, vreo 6-7 femei și câțiva moșnegeii o așteptau pe șefa Oficiului, să le dea pensia. Iată și întâlnirea cu guvernul.
–Da unde e primarul?
–S-a dus s-o schimbe pe Angelica. Nu femeie-sa. Capra lui, o dă la umbră, să dea lapte mai mult. Care n-are cumpărăm de la Șor.
continuare citiți în ziarul „ EN”de vineri,07 aprilie
